FELINARE INEGALE

de Simona-Ioana Dragne

INTRO

1. EXT. SEARĂ/CURTE/INTERIOR BUCĂTĂRIE

Vară caniculară. Afară s-a înserat. Se aud greierii. Pictorul iese excentric din casă în curte. Ţine în mână trei cearceafuri din care picura apă. Le pune pe gard apoi alege unul dintre cearceafuri. Îl stoarce în iarbă, îl scutură şi îl întinde pe sfoară. Îl prinde cu două clipsuri la capete şi unul la mijloc astfel încât  se poate vedea că pe cearceaf este pictat conturul trupului unei femei cu vopsea roşie (poziţia acestui corp conturat  trimite la procedura criminalistică). Se vede un plan întreg cu acest contur apoi cum pictorul trage cearceaful şifonat din laterale pentru a-l îndrepta şi ia distanţă (2 paşi în spate) admirând şi cântărind cu ochiul revelator desenul. Intră satisfăcut înapoi în bucătăria luminată a casei şi  scoate din dulap doua pahare de şampanie. Brusc se ia curentul şi individul rămâne în beznă până ce aprinde lumânarea unui felinar. În aceeaşi încăpere o mână de femeie aprinde un alt felinar. Stop cadru pe felinarele care luminează.

GENERIC (5 secunde):  TITLUL: FELINARE INEGALE pe muzica lui TRANS-SIBERIAN ORCHESTRA – Misery (Album: Beethoven’s Last Night)

2. EXT./ ZI/ PICTOR, TATĂ

Pe o masă, acoperită cu o bucată de linoleum alb-negru, model talblă de şah, pictorul şi tatăl aranjează piesele. Pictorul este îmbrăcat în negru (chiloţi negri/maieu negru) iar tatăl în alb şi ţine o geantă maro la gât precum un poştaş . Se mai află pe masă şi o stacană cu vin şi două căni de lut.

TATĂL(energic, îşi freacă palmele, se uită la ceasul de la mână, îşi muşcă buzele)

Iar te bat de-ţi sar capacele! MAT MAT MAT pân’ la 4 tot ţi-o trag...

Tatăl umple cănile cu vin. Cei doi ciocnesc (Hai să trăieşti!), iau câte o gură din cană şi încep să joace. Pictorul are o atitudine blazată, plictisită. Mută în silă, fără vlagă.

TATĂL

Şi spune, domne’…vorba lui Medvedenko... De ce umbli totdeauna în negru?

Pune şi tu un florescent pe tine...ceva...Ce naiba! Doar eşti tânăr...

PICTORUL(depresiv, cu privirea unei

nebunii incipiente)

Ca să fie mott a mott... îţi răspund: Port doliul vieţii mele. Sunt nefericit.

TATĂL

Prostii! Văicăreli ca a lu’ mă-ta! Treci la acţiune! Ăsta-i secretu’! Ce dacă eu lipesc la vârsta asta... afişe? Cineva trebuie să facă şi lucrul ăsta...Ce dacă nevastă-ta umblă după cai verzi pe pereţi şi a plecat în lume să fotografieze felinare? Ce dacă nu mai ai femeie lângă tine? Fii bărbat, ce naiba! Aplică varianta ungurească a Meşterului Manole!!!... Ştii care e, nu?

PICTORUL(iritat de logoreea tatălui)

Nu. Şi nici nu mă interesează!

TATĂL(furios)

Ba să te intereseze! Că io te-am făcut!

După câteva secunde de pauză, timp în care tatăl îi ia regina fiului, iar pe tabla de şah pictorului i-a mai rămas doar nebunul, tatăl reia în forţă, pe un ton teatral:

TATĂL

După ce a zidit-o pe Ana şi a isprăvit treaba...Meşterul a zis: acum o să găsesc una mai bună!

Pictorul se ridică nervos de la masă, dărâmând ultima piesă de şah care i-a mai rămas: Nebunul. Pictorul ia stacana de vin o dă pe gât şi pleacă nervos, privindu-şi tatăl scârbit.

Tatăl rămâne singur, dezarmat. Scoate din geantă un afiş, îl întinde şi se uită la el, spunând cumva cu părere de rău:

TATĂL

Şi nici măcar nu i-am spus de premieră...

Se vede afişul pe care scrie cu litere mari: Pescăruşul de Anton Pavlovici Cehov. Se uită la ceasul de la mână care indică ora 4 p.m.

3. EXT. / ZI/MAGAZIN STAR/ DUPĂ ZIDURI/ PICTORUL, MENECHINUL DIN PLASTIC, JUNKER-UL

Pictorul vede în vitrina magazinului universal Star un manechin în poziţia şezut care are la gât un aparat foto.

Se vede apoi pictorul cărând grăbit în spate o femeie din plastic. Din sens opus vine un junker care la vederea lor se blochează făcând o expresie tâmpă. Îi lasă să treacă pe lângă ei şi apoi strigă scârbit către Pictor, aruncând nervos un muc de ţigară:

JUNKERUL

Fute-m-aş în plasticu’ tău! (...) Altă jucărie n-ai găsit, bulangiule?

Pictorul continuă să-şi vadă de drum fără a avea vreo reacţie. Camera îl urmăreşte până îl pierde în curba zidului.

4. INTERIOR, SEARĂ. ATELIER. PICTORUL, FATA-NUD.

Perioadă caniculară. E linişte şi încremenire. Un atelier răvăşit de pictor în care nu s-a mai făcut curat de câteva luni bune. E mai degrabă un grajd colorat. Pensule de diferite mărimi şi grosimi. Borcane cu apă şi culori diluate. Multe schiţe, tablouri şi foarte multe nuduri neterminate de jur împrejurul unei saltele peste care a fost întins un cerceaf vişiniu din satin. Foarte multe sticle goale de alcool şi pahare nespălate cu urme uscate de vin roşu. Pe saltea pictorul aşează cu grijă manechinul din plastic. Pictorul, îmbrăcat în blugi şi într-o cămaşă stropită toată de uleiuri şi culori, este în faţa şevaletului, puţin retras faţă de model. În mâna stângă ţine o sticlă imensă de whisky în care mai sunt cam 2 degete de alcool. În mâna dreaptă ţine o pensulă groasă pe care din când în când o înmoaie dezechilibrat în uleiul negru pentru a picta părul pubian al “fetei”. La un moment dat se uită ameţit la pictura de pe pânză, apoi ridică sticla şi o priveşte prin ea pe “fată” ca şi când ar folosi o lupă pentru a descifra un text. Se îndreaptă apoi în zic-zag spre nudul din plastic cu sticla în mâna stângă şi cu pensula în mâna dreaptă horcăind ca un porc beat şi pictând aerul. Se apropie de saltea. Lasă sticla jos, pe podea şi cu pensula plină de ulei negru începe să contureaze direct pe corpul din plastic, haotic, pielea din jurul părului pubian.

PICTORUL

Am pierdut un pic dimensiunea reală... Te gâdilă…mhî?

Pictorul înfige pensula cu o mişcare animalică fermă între picioarele manechinului. Apoi cade neputincios peste ea, se prelinge spre podea şi adoarme chinuit ca un om beat.

5. INTERIOR, CASĂ, ÎN OGLINDĂ, PICTORUL, MANECHINUL

Într-o dimineaţă îmbibată într-un aparent echilibru, pictorul în halat de baie priveşte manechinul aşezat în faţa oglinzii. Îi perie părul. Se văd amândoi în oglindă. Apoi el îşi retrage mâna dreaptă pentru a scoate din buzunarul halatului de baie o pereche de ochelari. Îi aşează apoi tandru pe nasul manechinului.

PICTORUL

Asta ca să fotografiezi mai bine...felinare, iubito!

Şi...să ştii... chiar te prind...Ai de-a dreptu’ un aer de mare rafinament! Meriţi un portret de Giocondă postmodernă...de la maestru’! Să-i porţi sănătoasă, iubire!

Pictorul dă târcoale manechinului fabulând şi gesticulând dramatic, amorezat şi cumva... din suflet.

PICTORUL

Pe chestia asta...în dimineaţa asta... ai de la mine o dedicaţie... Dacă o să îţi placă...o să fie piesa noastră...Şi... vorba aia...RĂMÂNE ÎNTRE NOI! Parol, mon cher?

PICTORUL (alintat, teatral, aluziv)

Ia s-auzim...mon cher... că de văzut vedem bine...acum...

Numai şi numai felinare...Nu că?

Pictorul se îndreaptă fâşneţ, secretos, cumva precum Pantera Roz către patefonul vechi de la bunica. Alege discul cu Clayderman. După un foşnet de vinil tocit se aude Balada pentru Adeline. Apoi ia de mână manechinul într-un mod natural şi îl duce spre pat.

PICTORUL

Întinde-te, ascultă!...relaxează-ţi braţele o secundă, imaginează-ţi că eu nu sunt aici şi fotografiază-mă cu gândul...

Pssst! E un alt fel de Love Story... Ascultă cât de mult te iubesc! Simţi?

Manechinul stă întins în pat lângă pictor. Între ei este o distanţă vizibilă de aproximativ jumătate de metru şi o diferenţă evidentă de statură şi de poziţie. Se panoramează imaginea cu ei doi în pat, urmărindu-se accentul pe inegalitatea şi distanţa dintre ei în ritmul clapelor lui Clayderman. Pictorul nu rezistă prea mult în această stare de relaxare auditivă totală şi întinde mâna către noptieră spre o sticlă de vin roşu. Tot pe noptieră se află şi o cutie de vopsea roşie în care este înfiptă o pensulă. După ce trage o duşcă zdravănă din sticlă. Pictorul ia pensula din cutia de vopsea roşie şi începe să contureze trupul manechinului pe cearceaf.

6. INTERIOR/ZI/ DORMITOR/BUCĂTĂRIE/TATĂL

Tatăl pictorului intră pe uşa neîncuiată a casei ţinând un borcan mare cu castraveţi muraţi în braţe şi o plasă vărgată în mâna stângă. Se îndreaptă obosit spre bucătărie unde lasă borcanul pe masă respirând cu greu. Lasă şi plasa jos, pe gresie.

TATĂL (gâfâit dar jovial)

Alio!? Alio!? Tovarăşul Stalin? E cineva acasă? (…)Ioonuţ? Unde te-ai ascuns, măi copchile, măi? Hai de vezi trofeele de la maică-ta!

Tatăl scoate din dulap un castron şi deşartă din plasă pere şi prune. Se uită în curte cercetător apoi se îndreaptă către dormitor. Apasă clanţa şi îşi surprinde fiul gol puşcă conturând obsesiv manechinul pe cearceaf. Rămâne blocat câteva secunde. Apoi cu vocea schimbată, întreabă îngrozit, autoritar şi tranşant:

TATĂL

Ce faci, bă? Nu s-a întors Adelina? Unde ţi-e nevasta? Ai înnebunit? Ce dracu’ faci aici?

Pictorul se opreşte nedumerit din acţiunea “creativă” şi ridică tâmp pensula înroşită în aer.

PICTORUL

Care Adelina?

Tatăl îşi face cruce. Se vede Adelina în fotografiile din cameră. Din pensulă se scurge pe cearceaf un strop gros de vopsea roşie.

7. INTERIOR, CASĂ, BRAD DE CRĂCIUN, MANECHINUL, PICTORUL 

Manechinul şi Pictorul sunt aşezaţi sub bradul împodobit de Crăciun. Între ei sunt aşezate două cutii de cadouri. Pictorul deschide o cutie roşie legată cu o fundă argintie. Din ea scoate o păpuşă blondă muzicală.

PICTORUL

Hai! Să învârtim cheiţa...

Pictorul învârte cheiţa şi păpuşa începe să-şi mişte capul şi să cânte Baladă pentru Adeline de Clayderman (Fur Elise- Beethoven).

PICTORUL

E? Ce zici? Parol, mon cher??? Eu să uit? Doar ai spus că RĂMÂNE ÎNTRE NOI, nuuuu?

Pictorul despachetează apoi cealaltă cutie roşie cu fundă aurie. Vede ca pentru prima dată un felinar în interiorul căruia sunt goaşe de culori diferite.

PICTORUL (râzând)

Ăsta-i cadou bumerang, nu? Îmi dai de lucru? Şmecheră mică! (...) Altfel, foarte plastică viziunea... Numai tu puteai să faci aşa ceva...

(...) Vezi că tu nu ţi-ai văzut tot cadoul!!! Mai sapă!

PICTORUL (mimând o reverenţă)

În străfundurile blondinei...sunt mii de alte căi nebănuite...

Pictorul bagă mâna în chiloţii păpuşii şi găseşte o verighetă de aur în interiorul căreia e inscripţionat Adelina & Ionuţ.

PICTORUL

Deci...repet! Vrei să mai fii feţişcană sau vrei să fii femeia mea?

Pe covor, sub brad, cumva abandonată, păpuşa cântă mecanic Baladă pentru Adeline.

8. . SECVENŢA PRIMUL FURT. INTERIOR SUPERMARKET. PRIMA ROCADA    TATĂ-FIU

Tatăl şi fiul se află în faţa unui supermarket. Tatăl fumează măcinat, ţigară după ţigară.

TATĂL (frecându-şi barba vizibil crescută)

Eu nu mai intru. Te aştept afară. Ia-mi şi mie nişte lame că mi s-au terminat.

Tatăl scoate din buzunar o bancnotă de 5 lei şi i-o dă pictorului. Acesta intră în magazin.

În supermarket, în dreptul unui sector de băuturi alcoolice, este văzut clar iar apoi neclar (doar ca siluetă) prin ochiul camerei de supraveghere, PICTORUL cum încearcă să ascundă în buzunarele interioare ale gecii de blugi 2 sticle de vin roşu scump. Se urmăresc detalii pe mâinile lui tinere. La doar o fracţiune de secundă se văd alergând spre el doi gardieni ai magazinului cu intenţia clară de a-l mobiliza. Se văd apoi cei doi gardieni cum pun cătuşe unor mâini bătrâne. Prim plan faţa tatălui. (Este momentul în care TATĂL îşi protejază FIUL, asumându-şi resemnat furtul; PRIMA ROCADĂ TATĂ-FIU, transfer tacit de personalitate şi acţiune. Se sugerează în mod logic că cel arestat este TATĂL PICTORULUI – DAN ANTOCI - care va avea rolurile ulterioare de PUŞCĂRIAŞ, iar apoi de MANDATAR)

9. „INTERIOR” ÎN EXTERIOR, NOAPTE, DUPĂ ZIDURI

Se văd rezemaţi de gaura din zid tatăl pictorului şi un puşcăriaş (coleg de celulă).  În stânga lor stă rezemat de zid un pat negru, metalic. Intre ei sea fla un aparat radio si deasupra un gemulet cu gratii, trucat. Cei doi poartă tricouri albe vopsite in faţă cu gratii negre iar pe spate cu jocuri de X si 0. (Cei 2 puşcariaşi: unul dintre ei este nevinovat, tatăl pictorului (DAN ANTOCI) care a acceptat să intre în locul fiului său care a furat în urmă cu 8 ani dintr-un market două sticle de whisky, iar celălalt (ESMERALD PARTENIE) are de săvârşit o pedeapsă maximă pentru tentativa de omor cu premeditare).

PUŞCĂRIAŞUL “PE BUNE”

Ştii, moşule, de ce-mi pare rău? Nu...că am omorât-o pe nevastă-mea... ci că în toţi anii ăştia am mâncat bălegar...

TATĂL PUŞCĂRIAŞ (acid)

Bun şi ăla... Conţine fibre şi minerale...

PUŞCĂRIAŞUL “PE BUNE”(deprimat)

Tot a dreakului pielea pe tine... Bălegar din viaţa mea...vroiam să zic!...Asta am mâncat în toţi anii ăştia... Alţii mănâncă rahat şi sunt în libertate... Iar noi suntem precum câinii de la Dunăre ...cu maţu’ supt...Mâncăm cu poftă ...bălegar... Bălegar din viaţa noastră!

.                                              TATĂL PUŞCĂRIAŞ

Nu ştiu ...băiete... ce să-ţi mai zic. Eu mâine voi fi liber. Tu vei rămâne SINGUR aici, în nenorocita asta de celulă...până cine ştie...îţi mai vine vreo plevuşcă să-ţi ţină de urât... Te sfătuiesc să râzi de zidurile ăstea... altfel te mâncă de viu...Îţi spune unu’ care are 8 ani de bălegar...la activ! Tu mai ai încă 10! Deci bagă bine la cutie!

PUŞCĂRIAŞUL “PE BUNE”

Şi dacă scapi mâine...ce faci? O să sari pe prima muiere care îţi iese în cale...nuuu..că...?

TATĂL PUŞCĂRIAŞ (vizionar, profetic)

Neagă dând din cap ferm în semn că nu. Ştii ce-o să fac? Scoate de sub saltea un teanc de foi, le bagă sub nasul celuilalt deţinut. Uită-te la ăstea! Aici e toată viaţa mea! O să merg să o fac roman!!!

PUŞCĂRIAŞUL “PE BUNE”(râs grotesc)

Şi cine crezi că o să fie interesat?

TATĂL PUŞCĂRIAŞ (amar)

NIMENI...dar m-am antrenat prea tare cu nimeniul şi cu nimicul...

PUŞCĂRIAŞUL “PE BUNE” (furios)

Se repede la gâtul bătrânului... Ce măhhhh? Io, io sunt un nimeni? Se stăpâneşte cu greu şi fuge animalic în colţul opus al celului, ghemuindu-se spastic...Începe să plângă isteric...Apoi îşi revine cumva...Măcar...Măcar io sunt în foile ălea?

TATĂL PUŞCĂRIAŞ (cinic)

Da! Spre deosebire de mine care m-am lăsat târât la zdup...tu chiar meriţi să stai la răcoare...Acceptă-ţi crucea! Arată că ai coaie! Tu ai vrut-o! Tu ai omorât-o cu sânge rece!

Eşti în foile astea...dacă te linişteşte cu ceva...o să vezi când ieşi...eu n-o să mai fiu atunci...

Criminalul tremură din nou isteric, e plin de spasme de parcă ar fi un posedat.

TATĂL PUŞCĂRIAŞ (cu ton scăzut, ca la spovedanie)

Eu doar am vrut să-mi salvez fiul...

PUŞCĂRIAŞUL “PE BUNE” (revigorat brusc)

Da! Morţii mă-sii!!! Licheaua de fii-tu! Nici măcar nu a dat pe la tine vreodată ...în toţi anii ăştia...să te întrebe măcar ”Ce mai faci tată?”...

TATĂL PUŞCĂRIAŞ se uită spre geamul strâmt al celulei(imprimat pe zid), se apropie cu privirea de un  cer iluzoriu  într-un fel mistic,vizionar, înţelept. Camera fixează apoi un mic joc de X şi 0 neterminat, scrijelit pe spatele tricoului.Celălalt deţinut se întoarce şi el cu faţa spre fereastră  arătându-şi spatele tricoului pictat cu acelaşi joc.

10. EXTERIOR, SEARĂ, CURTE CASĂ

Pictorul întinde liber pe sfoară cel de-AL DOILEA CEARCEAF. Se vede pictat pe suprafaţa materialului, cu negru, un joc de X şi 0 neterminat.

EXTERIOR, ZI, LAC CODLEA

Pictorul trage cu mâna stângă un căruţ cadrilat de piaţă din care iese o umbrelă de soare şi o saltea de plajă. Pe umărul stâng poartă un coş cu mâncare. În mâna dreaptă ţine manechinul. Poartă ochelari de soare şi o pălărie mare de paie. În spate cară un rucsac în care este o pătură, un bidon de apă şi loţiune de plajă. Cei doi ajung la lac. Pictorul întinde pătura. Aşează manechinul în costum de baie şi începe să îl ungă cu ulei de plajă.

Se văd amândoi admirând lacul, apoi, cum Pictorul pune manechinul pe saltea si il impinge pe apă.

PICTORUL

La mare mergem în luna de miere, iubito!

Se vede manechinul plutind pe lac...

11. SECVENŢA CELUI DE-AL DOILEA FURT. EXTERIOR, BOUTIQUE.   NOAPTE, PICTORUL

Pictorul, ţinând pe umărul stâng o rochie albă de mireasă, deshide brutal uşa laterală a unui boutique având un cuţit în mână. Se vede o vânzătoare îngrozită. Ameninţă ca un posedat grumazul femeii cu lama cuţitului (Sare la gâtul ei). Pictorul se apleaca peste tejghea cu o mână ţine cuţitul la gâtul vânzătoarei iar cu cealalta îşi ia băutura din raft (o sticlă de şampanie).

PICTORUL

Psssst! Că altfel îţi iau gâţii! Azi mă însor! Înţelegi cum sta treaba...aşa că ciocu’ mic!

Femeia îngrozită cu mâinile tremurând rămâne blocată. Pictorul iese animalic şi se distinge în noapte cum se pierde cu paşi grăbiţi pe o straduţă (trena rochiei de mireasă atârnă haotic în vânt); desface una dintre sticle şi începe să dea pe gât. Femeia pune mâna pe telefon şi sună la poliţie.

12. SECVENŢA STRADA SFORII. EXTERIOR. NOAPTE

O siluetă merge haotic, ţinând o sticlă de băutură în mână. Pictorul înaintează  bălăngănindu-se, se mai opreşte şi mai trage o duşcă. Rochia de mireasă îi atârnă aiurea pe umăr. Pictorul ia sticla de la gură şi îşi ia avânt să meargă în continuare. Pictorul se apropie de capătul străzii înguste. Se opreşte la capătul străzii, sprijinit de zid, adunându-şi forţele ca să iasa în strada principală.

Se vede pictorul neputincios, sprijinit de zid. De nicăieri apar 2 bodyguarzi solizi care-l imobilizează. (D.O. Security)

Pictorul, aplecat în faţă, cu mâinile la spate, flancat de agenţi.

PICTORUL (speriat, revoltat) OPŢIONAL

Ce-aveţi măh? A dat strechea-n voi? Io, azi mă-nsor cu femeia perfectă! Ce-i rău în asta? Nu poate omu’ ... în ziua de azi... să mai bea un pahar de şampanie...

Se văd cătuşele puse pe mâinile aduse la spate ale pictorului. Pictorul este apoi încărcat într-un hammer. Camera urmăreşte maşina cum se pierde în noapte. Se vede rochia de mireasă căzută pe piatra cubică. Se aude piesa “Trenule, maşină mică” interpretată de Maria Răducanu&Krsiter Jonsson.

13. SEARĂ. POARTA ECATERINEI. A DOUA ROCADĂ TATĂ-FIU + PARALELISM “inegal”= IEŞIRE VS. INTRARE.

Tatăl pictorului este transformat: neajutorat, dezorientat, slăbit, tras la faţă, nebărbierit, cu părul mai lung. Ţine în mână o servietă uzată şi un parpalac negru, ros de vreme (vestimentaţia de la cel de-al doilea furt). Hainele de pe el sunt mai largi, atârnă şifonate. În paralel, se vede din spate PICTORUL susţinut brutal de doi malaci. Aceştia înaintează ferm spre poarta Ecaterinei. Se văd apoi din faţă. PICTORUL are cătuşe la mâini. Şi din buzunarul gecii lui se poate distinge o foaie albă. Tatăl (care deja şi-a observat fiul de la distanţă) şi fiul ajung aproape unul în dreptul celuilalt. Pictorul îi forţează din braţe pe cei doi oameni ai legii să pună frână. Aceştia opun rezistenţă şi continuă să înainteze. Se îndepărteză cu un pas jumătate de bătrân.

PICTORUL

Ce faci tată?

Bătrânul se opreşte anesteziat, blocat la un pas de fiul încătuşat. Nu răspunde ci doar are o expresie pur constatativă şi cumva de negare a propriului fiu.

PICTORUL (complice, aparent revenit la o luciditate maximă, indică cu bărbia şi ochii)

Ia asta din buzunar şi du-te tu!

Tatăl ia foaia din buzunarul fiului. O deschide şi vede un act cu ştampila Tribunalului. Se vede foaia oficială prin care fiul îşi mandatează tatăl în procesul unui divorţ.

Pictorul strigă în timp ce e târât cu forţa de către cei doi bodzguarzi.

PICTORUL(urlă psihedelic)

E un nenorocit de bilet la loto, tată...

14.  INTERIOR TRIBUNAL. ZI, ADELINA, MANDATAR

Adelina intră în holul Tribunalului. Îşi caută soţul cu privirea. Se aşează pe un scaun. Închide ochii pentru o secundă pentru a-i odihni. FLASH BACK Îi revine în minte imaginea omului de care s-a îndrăgostit în urmă cu 4 ani. El picta în stradă. Ea a stat să i se facă portretul. Aşa s-a îndrăgostit de el. Ea era obsedată să facă un album fotografic cu felinarele lumii iar el visa să picteze cai verzi pe pereţi şi să aibă câte-o femeie care să-i umple mereu paharul cu băutură. De data asta i s-a umplut ei paharul! I-au ajuns 4 ani până în gât! Nu o să cedeze din nou, nu o să i se facă milă de el. Va divorţa!

O bătaie pe umăr o aduce pe Adelina la realitate.   

MANDATARUL

Bună ziua! Sunteţi Adelina Secereanu?

ADELINA

Da. De ce întrebaţi?

Tânara se uită dintr-o dată mult mai atent la fizionomia bătrânului.

ADELINA

Eşti tatăl lui? Tu eşti?

Bătrânul ţine capul în pământ şi spune rece ca şi când nu vrea să fie recunoscut.

MANDATARUL

Am fost mandatat de soţul dumneavoastră pentru procesul de divorţ. El nu poate veni. Se află în puşcărie. A spart în urmă cu 2 nopţi un boutique şi a furat 2 sticle de şampanie. (...)M-am ocupat eu de dosarul care se depune la Judecătorie... Trebuie doar să-mi achitaţi taxa de timbru de 39 de lei.

Adelina se uită consternată, îi dă banii mandatarului în dorinţa de a scăpa cât mai repede cu putinţă de această situaţie.

ADELINA

Şi cât o să-l ţină la răcoare?

MANDATARUL

Nu se ştie încă...Haideţi să intrăm în sală!Să terminăm o dată...Mai am şi alte treburi de făcut...

15. ZI/CASĂ PICTOR

Un civil în costum, cu ochelari şi cu diplomat în mână sună la uşă. Tatăl Pictorului deschide uşa.

CIVILUL

Bună Ziua! Sunteţi Dan Secereanu?

TATĂL

Da. Bună ziua! Fiul dumneavoastră, Ion Secereanu a cerut să i se aducă lucrurile în puşcărie.

Uşa casei se închide.

16. SEARĂ/EXTERIOR. POARTA ECATERINA.

Se vede înaintând spre Poarta Penitenciarului silueta tatălui care cară (şevaletul şi) manechinul de plastic. Apoi o mână de femeie întinde pe sfoară ultimul cearceaf: SFÂRshit.

Simona-Ioana Dragne