Cristina DICUSAR
 

Războiul fără nume

Ziua 1

Indiferent de gen, număr şi caz cuvintele, pe post de soldaţi, se aliniau drepţi. A început al Treilea Război Mondial. Ziarele aveau paginile goale, iar în chenarele lor nu găseai decât nişte semne de punctuaţie.

În oraşul X era linişte. Oamenii au ieşit din casă uitând tot ce aveau de spus iar buletinele de ştiri, filmele, emisiunile TV – nu aveau sens.

Mircea stătea în timpul acesta pe bancă şi se uita în gol. Nu reuşea să înţeleagă dacă întâmplarea era reală. S-a dus spre o gheretă ca să cumpere un ziar – „Adevărul”, dar n-a putut scoate o vorbă. Toate cuvintele din vocabularul lui dispăruseră. Şi de-ar fi rămas măcar unul… Până la urmă a încercat, prin nişte gesturi acrobatice, să-i explice vânzătoarei ce voia, dar nu i-a reuşit. Enervat, a înşfăcat un ziar la întâmplare şi a început, ca un adevărat detectiv, să-l examineze cu lupa, dar a găsit doar semnele de punctuaţie.

- Hm. Nimic contrafăcut! S-a gândit Mircea.

Cu o expresie de profundă mirare i-a restituit ziarul vânzătoarei şi a pornit-o de-a lungul aleii.

Era o toamnă caldă, frunzele cădeau iar Mircea era atât de confuz încât nu mai înţelegea unde merge.. Străzile se suprapuneau, se răsfoiau pe sub picioarele lui, când, deodată, Mircea s-a trezit că nu mai ştia unde se află. Nu mai recunoştea nimic.

Disperat, s-a aşezat pe scara de la un bloc. Oamenii şiroiau încurcaţi. Unii se opreau şi se priveau nedumeriţi. Un bărbat, îmbrăcat în costum oficial, a început să declame în plină stradă.

- Amuzant de serios,  – se gândi Mircea. – cred că e un funcţionar public…

Şi probabil că avea dreptate. Bărbatul îmbrăcat în costum oficial avea o expresie de seriozitate ridicolă pe faţă, iar gesturile pe care le făcea şi saliva care o scuipa pe trotuar erau atât de inutile încât produceau o confuzie totală.

După un timp în care funcționarul public gesticula abundent încercând să pară serios, Mircea s-a sculat în picioare. Nu mai suporta să-l privească pe funcţionar care, chiar într-o linişte totală, reuşea să pară gălăgios. Aşa că iar a pornit să cutreiere cartierele. I se părea că era într-un labirint uriaş. A vrut să-şi cumpere ceva de mâncare, dar nu a găsit nimic.

Între timp, în oraşul X se apropia noaptea. Prima noapte de război.