Liniștea asta
Deschid porțile spre cer de sânge
xxx
Eu sunt frântura unei căsnicii eșuate
Eu sunt o aglomerație de stări incerte
Eu sunt o băsmăluță răzmuiată de lacrimi și muci
Eu sunt o femeie divorțată
cu un copil de doi ani
pe care o va ocoli star-ul satului
Eu sunt nora temută a oricărei soacre
Eu sunt ultima speranță a unui disperat de 35+
Eu sunt nădejdea unui impotent
Eu sunt consoarta ideală a unei lesbiene familiste
Eu sunt rușinea unui neam
o torbă de nervi
*
un tablou made in muzeul de artă prea m-a trezit apusul ăsta sau vreun geam luat la întâmplare de pe o stradă fără suflet atunci când avea doar 7 luni și... 50 de cm pe un pervaz de granit negru schimbăți caracterul (p)rada(o) schimbăți naibii caracterul acesta plin de păduri care ard ard ard cu toți pumnii în gură cu t o ț i genunchii înxxx
ți-aș cere iertare
xxx
Tata trăiește în continuare
la sat
Tatei nu i-a plăcut niciând
orașul
el încerca mereu
să mă facă să iubesc
în aceeași măsura
vaca, porcul, găina...
Tata trăiește în continuare
la sat
Eu? Eu m-am mutat
la capitală
dar și aici
în fiecare zi
mă trezesc la ora șase
e ora la care
xxx
A venit timpul să-mi uit tatăl
Cum a vrut și el să ne uite
Când aveam doar 5 ani* * *
mă îmbrac în haine largi fricile îmi bagă mâinile în buzunare îmi spun niciodată nu încurcă ceva colorat peste ceva fără culoare răspund o iubire seamănă cu o moarte întâmplătoare sau cu o
Tot Clococeniul îți dă binețe
și te întreabă de sănătate,
zâmbind binevoitori, lingușitori
de parcă ai fi și azi
brigadier,
de parcă nu mai e mut
până-ți vor săruta mâna.
Și tu ești la fel de tandru
cu ei,
cu ei ești curtenitor și înțelegător,
înțelegător și răbdător,
răbdător și tandru,
tandru și plin de afecțiune,
cum n-ai fost nicicând cu noi,
tată!
xxx
Ioana a adus un album de fotografii la școală
Sunt curioasă. Vreau să mă uit. E blondă,are ochi albaștri și părul des cârlionțat Are un ghiozdan mare în spate, iar tatăl ei o ține de mână În altă fotografie tatăl ei o ține în brațe, iar la spate ascunde „Povești nemuritoare” de Frații Grim Eu n-am nici o fotografie împreună cu tata...*
un bătrân care
nu mai poate suferi
nimic în
preajmă e copacul de lângă
stație
afară ceața adună toate străzile într-un sac se sufocă și seamănă cu ceva din interior mă apropii răsuflu ușurată ca atunci când doar el poate fi piesa care L I P S E Ș T E
Ursul
mă trezeam
Tata mânca al doilea dejun
mă numea urs somnoros
cu stânga îmi ciufulea părul
cu dreapta ridica degetul arătător
Eu la vremea ta…
Apa rece îmi alunga visele
trăgeam un scaun sub mine şi îl făceam mai greu
aşezându-mi fundul pe el,
ceream ce avea tata în farfurie
caş şi unt,
el deja îşi scărpina obrajii a plăcere,
Eu la vremea ta...
Dizolvam dinţii, caşul şi plăcerea de a fi la o masă cu el,
mă simţeam bărbat,
el nu mă întreba, dar eu îi povesteam cu gura plină, ce
teme ne-o dat pe acasă,
el se scobea printre dinţi, obicei deprins încă din armată şi
plasa mâna cu unghiile negre, ce
nici săpunul nu le spăla pe umăr,
zicând
Eu la vremea ta număram păpuşoi în loc de matematică
spuneam poveşti viţeului, dar nu profesoarei
şi fugeam la Maria să-i promit că o iau de nevastă chiar mâine,
însă mâine n-a venit
a venit ursul.
xxx
