Portret de grup.

 Atelierul portretului de grup
începe cu bicicleta lui Du.Ei îi place stabilitatea.
De fiecare dată înainte ca să păşim pe prima scară,ea este întrebată dacă vine să
scrie.Zice că asta-i rutină,sîmbăta-i rutină.Îi sunt aduşi bebeluşi,i se propun primblări
prin oraş,dar ea-i pe poziţii.Numai Du nuştiu cum o suie în cărucior şi o duce
acasă,se împotriveşte la sigur,mi se pare că-i batrînă.Azi nu era,a fugit în lumea
de pe PMAN,acum stă la o masă cu doamna amăgită de Ghidul muzeului de istorie
şi bărbatul cu cravată roşie în barul-cantină ''Jos Alianţa,apoi vino aici şi-ţi dăm o bere''.
E popular,toţi vin cu ideea că a da înseamnă gratis.
 Arici şi Du sunt purtătorii de chei.Cei mai misterioşi oameni de la noi.Nu,misterioase
sînt sprîncenele Ilenei Cosînzeana cînd scrie,cu buburuza care-i atîrnă pe spate
de asemenea,Ghidul muzeului căruia nu-i place nimic din ce scriem,lui îi plac fetele
tinere.Interesant,care o să-i fie motivaţia să urce la etajul trei cînd vom îmbătrîni cu toţii.
Deci,Arici.Prima şi ultima dată l-am văzut pe o poză unde cască,prin blog.
Purtătorul de chei nu vine.
 Domnişoara ''eu nu am inspiraţie'' îşi transmite prin bretonul ei scurt,circute continue impregnate
cu iubire  faţă de scrisul ei neînţeles.De asta şi-l iubeşte.Pe drumul de la colţ pînă în grup
se prelungeşte o linie de îngheţată cu caramelă,Rombul vorbăreţ înnoată în ea,eu nu vreau,
îl ţin pe Romb de mînă şi-i zic să-mi dea să gust.Mi se pare că farmacia Fecilia zboară şi
o poartă pe Manual sub braţ,care la rîndul ei îşi  ţine prietenul electronic.Pe el îl pipăie
frecvent,din cauza asta e aşa tăcută,discută cu el prin alte alfabete,probabil Morse.
 Buza n-a încăput în text.
Purtătorul de chei a venit.

cronica de ieri

Ieri a avut loc o nouă şedinţă  a atelierului. De data asta am fost chiar mulţi, au venit şi oameni noi, a fost interesant.
La început Dumitru ne-a zis nişte parametri pe care trebuia să-i urmăm la scrierea textului, adică să fie la persoana a 3a, să aibă umor, totul să se întâmple într-un liceu sau o facultate, să fie o aventură personală. Eu nu prea m-am condus de nici unul din ei, nu pot să scriu eu cu reguli)). Însă mulţi i-au respectat şi le-a reuşit. Am avut o oră să scriem, cu pauze de ţigări şi cafea.
Majoritatea textelor au fost bune, după cum am fost de acord toţi. Aşa că nu fac acum topuri.
Oamenii noi, foarte interesanţi de altfel, ne-au intrigat cu prozele lor. Şi ei au spus că le-a plăcut şi urmează să mai vină.
De data aceasta a scris şi Dudu, o proză superbă, am râs fără să ne oprim.
După atelier am stat la ceai toţi. Am vorbit mult şi despre plecarea noastră.
Deja vrem toţi mai repede la Timişoara. :)
Data viitoare, joi, vă aşteptăm cu jurnale, la 17:00, la haşdeu în sala noastră.

atelier, luni

Toţi cei cărora le-am zis că atelierul e sâmbătă, să ştiţi că deja va fi luni. În acelaşi loc. Nu ştiu sigur ora.

Mai târziu o să pun poze de ieri şi poate poate o cronică.

Atelier, joi.

Joi, adică peste o zi, va avea loc atelierul, la ora 17:00. Vă zic mai devreme, că dacă nu aveţi încă jurnale, să scrieţi până atunci :).
Sau veniţi cu orice alte texte.Vă aşteptăm!

Atelier, mâine, cu Nicu Ţărnă.

Mâine, la 17:00, vă aşteptăm la atelier. Va veni Nicu Ţărnă din Gândul Mâţei cu o propunere!

Atelieeeer!

  Pentru toţi cei interesaţi, mâine va avea loc o şedinţă de atelier. Aduceţi jurnale sau proze sau ceva ce vreţi să citiţi. Mâine se va citi şi se va discuta. Vă aşteptăm, la ora 17:00, cu texte în faţa bibliotecii Haşdeu, sau, cei care ştiu deja, în sala nouă de la etajul 3. Noi suntem responsabili pentru cafea, ceai şi buna voastră dispoziţie de după! Va fi interesant! :)

PS: să vă aduceţi ceşti sau pahare.

Grai maramureşean la atelier

Sâmbăta trecută, 23 octombrie, am renunţat la invizibilitatea mea, totul a revenit la normal, deci am întarziat la şedinţa atelierului de la 5. Am ratat jurnalele :(

Totuşi am prins alte chestii interesante. Ion ne-a citit un text scris în perioada în care vindea rechizite, ceva între proză şi jurnal. Am găsit câteva nuclee în proza lui, pornind de la care ar putea să scrie texte separate. Ne-a amuzat felul în care Ion -vânzătorul- a băut din "cvasul" pe care i l-a adus Petru, cvas care s-a dovedit a fi lichior...

Am avut şi un oaspete din Maramureş, un domn care am uitat cum se numeşte (scuze :D) pentru că eram atentă nu la ce spunea, dar la cum o făcea, vorbea în graiul ăla moale, maramureşan. Totuşi ne-a promis că, dacă va fi în Chişinău, va veni şi mâine, 30 octombrie, tot la 17, tot la Haşdeu.

Maine urmează să vorbim despre cartea Ninei Caraman, "Poeta fără nume"...

Frigul - connecting people

Şi pentru că ne pasă de relaţiile moldo-ruse, deci nu pretindem ca Termocom-ul să înceapă ne încălzească casele, revenim la metodele tradiţionale de a ne încălzi, şi anume apropierea...

Astfel, sâmbâtă, 2 octombrie 2010, am reluat şedinţele atelierului "Vlad Ioviţă", tot la 17, tot la biblioteca Haşdeu.

Am început prin a asculta confesiunile Augustinei Şiman. În continuare am lucrat tot pornind de la fraze din textele ei, am scris poeme în grup, fiecare câte 2 versuri. Apoi am folosit acelaşi procedeu, dar deja pornind de la fragmente din "Lupul de stepă" de Herman Hesse . Am decis că după ce a intrat în camera în care erau coniacul şi ciocalata, au fost suficiente câteva clipe ca să-l văd jos :) Ecaterina scria versuri gastronomice (mi s-a făcut foame deja), Buzu - despre finanţe şi marketing (aveam impresia că nu în română, dar nu contează). Mariana vorbea despre istorie, Christina - medicină, Felicia - biologie, iar Elena a luat-o spre jurnalistică. Doar Dumitru şi eu scriam despre nu-mai-ştiu-ce :P

În final, la un ceai, ne-am lăudat cu ce (nu) am citit, am vorbit despre vară şi parcă-parcă ne-am încălzit :)

P.S: Vă aşteptăm sâmbăta viitoare, mai ales dacă vreţi s-o cunoaşteţi pe Mariana, noua membră a atelierului, nu că i-aţi cunoaşte pe toţi restul, da oricum :P

băieţei şi fetiţe (dar nu numai)

văd că nimeni nu dă alarmă pentru excursia de joi, aşa că o să anunţ eu, pentru cei care nu ştiu, şi o să repet, pentru cei care ştiu: joi, 24 iunie anul curent, ne întâlnim la gara auto, la ora 1o dimineaţa, lângă microbusele Chişinău-Orhei, ca să mergem şi să facem împreună o nouă şedinţă de cenaclu (pardon, atelier) în acest oraş drăgălaş (sper eu), pe nume Orhei. Christina Macovski o să ne întâlnească acolo şi o să aibă grijă de securitatea noastră, dat fiind faptul că este foarte puternică şi este la ea acasă. nu vă zic nimic despre planurile care urmează acolo, dar promit că o să ne aştepte multe surprize, dintre care unele vi le garantez eu. sunt invitaţi la această şedinţă de cenaclu (pardon, atelier) toţi cenacliştii (of, atelieriştii) care participă constant sau ocazional la acest atelier, de asemenea sunt bineveniţi şi oamenii care se consideră artişti, turiştii din Chişinău, care nu au văzut niciodată Orheiul, tinerii scriitori, tinerii actori, tinerii pictori, tinerii fotografi, fetiţele şi băieţeii care au deja cel puţin 16 ani şi care vor să participe la atelierul nostru, cunoscuţii apropiaţi ai membrilor de cenaclu (pardon, atelier), cunoscuţii mai puţin apropiaţi care ştiu multe bancuri amuzante, oamenii care ştiu să facă foc fără brichetă şi chibrite, oamenii care scriu rap, dar ascultă jazz, oamenii, în genere... adică toţi toţi toţi care vor să meargă.

dar dacă mai serios, vor fi prezenţi: Natalia Graur, Sandu Macrinici (da, sandu?), Dumitru Crudu, Nina Caraman, Elena Boguş, Cristina Macovschi şi subsemnata (adică Ecaterina Bargan). Ah, şi cum era să uit, azi şi-a anunţat prezenţa şi Aurelia Borzin. deci vă rog frumos să nu uitaţi că pentru joi deja aveţi planuri şi vă rog să fiţi punctuali. nu aşteptăm pe nimeni mai mult de 10 minute de la ora 10 şi nici nu sunăm.

cu 12 actori în fereastră

eu sunt ecaterina. eu am voie să scriu fără majuscule, de fapt, vreau să scriu fără, fiindcă mi-e mai la îndemână aşa. eu administrez acest blog şi trebuie să-mi respectaţi obişnuinţele. start.

23.02.

astăzi, la 19 iunie 2010, a avut loc o şedinţă de atelier la care au lipsit câţiva atelierişti preţioşi, numele cărora le veţi vedea în zilele de urmează, într-o listă mare şi ruşinoasă de absenţe, cu toate că fiecare a avut motive serioase. în schimb, în mod paradoxal, şedinţa de azi a fost foarte aglomerată cu oameni de artă, un extra-trafic a atins şi atelierul nostru modest şi aproape că secret. dar să începem cu începutul.

intrând eu în bibliotecă, cu 5 minute mai devreme, l-am identificat pe us, care tamam lua loc la o masă mai largă şi mai luminoasă şi pe nina desigur, pe care mai întotdeauna o găsesc în bibliotecă. iar us ne-a adus un exemplar din noul număr al revistei la plic, care a ieşit foarte bogat şi interesant şi alte o mie de adjective pozitive. deci, alarmă, a apărut revista la plic! cam miercuri va fi deja disponibilă. apoi a venit elena, apoi dudu, apoi şi vadim ţigănaş. şi s-a discutat foarte prietenos pe marginea tematicilor legate de patriotism.

us a zis că trebuie de văzut cum s-au amestecat aceste două concepte de activism civic european şi activism civic sovietic, că trebuie de deconstruit unele elemente ca să rămână doar ceea ce trebuie, sau ceva de genul ăsta. dudu a spus că trebuie să îmbrăcăm mănuşile arheologice (se vede cine a fost poet) şi să aflăm cine a compromis... să facem o arheologie a conceptelor. că există o iresponsabilitate colectivă şi că nu se ştie cum s-a ajuns la asta, cum s-a ajuns la destinul acesta al ţării. de unde migraţia intensă. de ce oamenilor nu le mai pasă... deci s-au ridicat întrebări care ar putea fi plasate în dosarul patriotismului şi s-a pus corect problema, pentru a fi dezvoltată în numărul următor al revistei.

a umat lecturarea jurnalelor, care au fost foarte interesante, implicit şi al meu. apoi am citit monoloagele. şi în timp ce citea elena boguş, s-au îngrămădit în fereastra din faţa bibliotecii un grup de actori care dădeau din mîini. probabil că biblioteca era încuiată. i-a invitat dumitru. erau tineri între 18 şi douăzeci şi ceva de ani. toţi foarte energici şi entuziasmaţi. elena şi-a pierdut curajul şi a zis că citeşte altă dată. şi rămâsesem doar eu cu monologuri. reacţii au fost pozitive, sugestii au fost bune. băieţii s-au regăsit în subiectul pe care l-am transmis eu, deşi la ei vine un alt fel de furtună... oricum au fost intrigaţi şi au acceptat bucuroşi ideea să colaborăm. noi tineri scriitori, zic fără modestie, ei, tineri actori. s-ar purtea să ne ajutăm ca să transmitem ceva frumos sau important. deci o să mai vină.

şi cu asta trag o linie a atelierului de azi, spunându-vă că aţi ratat mult, cei care nu aţi fost, şi deci meritaţi să ne invidiaţi. data viitoare să veniţi cu ceva interesant şi bun. poze nu aşteptaţi. şi nu daţi vina pe ecaterina. asul de us e vinovat. că e minciunos.

trebuie altă încheiere?

23.23

Din lac ieșea EximBank

Și pentru că lucrurile frumoase e musai să fie continuate, ne-am văzut și joia asta, tot într-un cadru mai neobișnuit pentru o ședință de atelier. Am fost la Dendrariu, am mai arătat intrarea aia megasecretă câtorva oameni de încredere :)
De data asta am început cu niște texte. Eu am avut un exercițiu de trecere de la jurnal la proză, la care mai am fooooarte mult de lucru, dacă o să-l continuu. Augustina ne-a citit 2 poeme și 2 solilocuri, gen în care nu s-a mai scris în Basarabia, ea vrea să-l dezvolte prima. Din texte se văd sensibilitatea și talentul ei, dar se desprinde și un pesimism ”specific adolescenților” /Dudu/. Ea scrie într-un fel mai clasic, poeziile ei au rimă, ritm, și poate de asta uneori anumite inversiuni par nefirești. Totodată, Augustina abordeză teme cum ar fi sensul vieții, (moartea) sufletul(ui), dezamăgirea, și folosește direct cuvintele aste pentru a le dezvolta, lucru care lui Dudu i se pare uzat.
Cristina în schimb a rezona cu textele, mai ales cu un soliloc, ”Mi-am pierdut sufletul”, ei i se par foarte autentice trăirile astea. Și Augustina o pupa pe creștet pentru fiecare comentariu :)
Și Crisitna Macovschi ne-a citit un poem, și cu toții am fost de acord că e cel mai bun din câte-am auzit până acum. E bine închegat, construit logic. Probabil o să-l citiți și voi în REVISTA LA PLIC.
S-a jucat și șah pe malul lacului, întâi Sandu a bătut-o pe Ecaterina, apoi Petru l-a bătut pe Sandu. Bine că nu s-au învinețit :) O să pună Ecaterina și poze ca să vă convingeți, că (deocamdată!) nu pretind să mă credeți pe cuvânt.
Cârdurile de rățuște treceau prin fața noastră, pe lacul din care ieșea EximBank. Noi am dat o tură în jurul lacului, apoi în jurul parcului, apoi fiecare pe unde a vrut. Sper că până sâmbătă o să revină măcar majoritatea de pe-acolo, și o să vină la 17 la Hașdeu :)

atelier cu cireșe

Uite-ne ajunși în perioada bac-ului, picnicurilor, cireșelor, a zilei de naștere a Ecaterinei Bargan și... la o nouă ședință a atelierului Vlad Ioviță. Sâmbătă asta ne-am relaxat mai mult decât de obicei, am făcut o pauză a analizei monologurilor dramatice și am mâncat cireșe.

Bine că nu ne-a fiert într-atât căldura, încât să nu scriem jurnale J Dimpotrivă, Nina Caraman de exemplu chiar a făcut progrese vizibile, a reușit să-l depoetizeze și să-i dea mai multă coerență.

Ion Buzu ne-a adus un exemplu de roman-jurnal, ”Supraviețuitor” de Chuck Palahniuk. Majoritatea suntem deja în lista de așteptare a cărții, doar Augustinei nu i-a plăcut, ea consideră că literatura trebuie să fie ”frumoasă, pentru suflet”. Revolta și opiniile ei au stârnit o adevărată polemică despre frumusețe, suflet, influență, scopul literaturii și alte chestii interminabile, abstracte, relative, subiective, în care majoriitatea (îmi asum dreptul să spun asta) suntem profani și vorbim fără cunoștință de cauză, bazându-ne pe ”asta e părerea mea”.

Dudu a propus să continuăm discuția utilă și necesară despre menirea literaturii, doar că nu pe loc gol, dar pornind de la ideile lui Aristotel, analizând conceptele pe care le-am invocat.

Îi mulțumesc Ecaterinei pentru c-o să posteze pozele de sâmbătă, Elenei –pentru cireșe, lui Tim Berners-Lee pentru că a inventat internetul și...

mai bine ies la balcon să beau un ceai verde, să mă uit la fulgere, să ascult ”paradise circus”

și să aștept furtuna