Portret de grup.

 Atelierul portretului de grup
începe cu bicicleta lui Du.Ei îi place stabilitatea.
De fiecare dată înainte ca să păşim pe prima scară,ea este întrebată dacă vine să
scrie.Zice că asta-i rutină,sîmbăta-i rutină.Îi sunt aduşi bebeluşi,i se propun primblări
prin oraş,dar ea-i pe poziţii.Numai Du nuştiu cum o suie în cărucior şi o duce
acasă,se împotriveşte la sigur,mi se pare că-i batrînă.Azi nu era,a fugit în lumea
de pe PMAN,acum stă la o masă cu doamna amăgită de Ghidul muzeului de istorie
şi bărbatul cu cravată roşie în barul-cantină ''Jos Alianţa,apoi vino aici şi-ţi dăm o bere''.
E popular,toţi vin cu ideea că a da înseamnă gratis.
 Arici şi Du sunt purtătorii de chei.Cei mai misterioşi oameni de la noi.Nu,misterioase
sînt sprîncenele Ilenei Cosînzeana cînd scrie,cu buburuza care-i atîrnă pe spate
de asemenea,Ghidul muzeului căruia nu-i place nimic din ce scriem,lui îi plac fetele
tinere.Interesant,care o să-i fie motivaţia să urce la etajul trei cînd vom îmbătrîni cu toţii.
Deci,Arici.Prima şi ultima dată l-am văzut pe o poză unde cască,prin blog.
Purtătorul de chei nu vine.
 Domnişoara ''eu nu am inspiraţie'' îşi transmite prin bretonul ei scurt,circute continue impregnate
cu iubire  faţă de scrisul ei neînţeles.De asta şi-l iubeşte.Pe drumul de la colţ pînă în grup
se prelungeşte o linie de îngheţată cu caramelă,Rombul vorbăreţ înnoată în ea,eu nu vreau,
îl ţin pe Romb de mînă şi-i zic să-mi dea să gust.Mi se pare că farmacia Fecilia zboară şi
o poartă pe Manual sub braţ,care la rîndul ei îşi  ţine prietenul electronic.Pe el îl pipăie
frecvent,din cauza asta e aşa tăcută,discută cu el prin alte alfabete,probabil Morse.
 Buza n-a încăput în text.
Purtătorul de chei a venit.