Texte de atadata

Dumitru Crudu





dimitrie

am apăsat întrerupătorul
şi deodată s-a făcut
lumină
şi deodată am văzut
scaunele am văzut
masa
am apăsat
întrerupătorul
şi deodată am văzut
patul am văzut
cearceaful am apăsat
întrerupătorul şi deodată
s-a făcut lumină şi te-am
văzut
dimitrie





Ieri Dimitrie

pompele funebre astăzi sunt închise
e duminică şi-au luat zi liberă
iar eu voiam să intru să mă
interesez de anumite lucruri

să întreb dacă sicriele sunt de mărimi
diferite să întreb ce greutate au
şi peste cât timp vor putrezi dimitrie
şi desigur cât costă

voiam să ştiu lucrurile astea dimitrie
pentru a-mi îmbogăţi cultura generală
şi voiam să mai stau la o parolă
cu vânzatoarea aia nouă şi tânară

dar pompele funebre astazi sunt închise dimitrie
eu îmi fumez singur ţigara în faţa uşii
şi îmi amintesc cum ieri
vânzătoarea aia nouă şi tânară se plictisea
la geam
dimitrie




***
chiar în acest moment un
şobolan călcat de o
maşină
pe bulevardul principal
labele lui
sunt despicate
în aer
şi blana însângerată
ţeasta lui
este făcută
zob
chiar acum
stau
pe marginea
trotuarului
cu un buchet
de flori în mână
şi cu o geantă
pe umăr
un tip cu
chelie cu
o geantă pe umăr
în faţa unui
şobolan mort
şezând
pe marginea trotuarului
cu picioarele
aruncate în lături
şi eu o să
zdohnesc în curând
am să dau
ortul popii
carnea mea
o să se
împută
la marginea cartierului
o să înot
în şanţurile de
scurgere cu
un buchet de
trandafiri în mână
eu sunt
dimitrie crudu
port un palton vechi
şi nişte
mănuşi împrumutate
în boarfele astea
zac sub glod
şi îmi putrezesc
naibii
unghiile şi părul
tot timpul de acum
încolo suntem în 1998
nimicul
cu hârleţul băgat în pământ
învelit în
hârtie de tort tu
deja ştiai tu
ai ştiut
dintotdeauna
câtdegustoasesuntbomboanele
e ora
două
eu stau pe
marginea trotuarului de
câteva ceasuri
şi mă uit
la un şobolan mort
vântul
nu bate
şi din cauza asta
îmi este tot mai
greu să mă
îndrept undeva
scuip în
palmă
în faţa blocului tău
lovesc cu
toată puterea
în aer
blocul tău e
peste drum
bat la
uşă
am un
buchet de flori
în mână
în geantă am
un şobolan mort
îţi întind geanta
şi plec
florile le arunc
în prima ladă
de gunoi


somnul tatălui lui dimitrie

uşile lovindu-se de pereţi
zgomote doi peri
albe ude
tatăl meu doarme pe balcon
ascuns sub cearceafuri
perna îi cade pe podea
alături de ciorapii murdari
alături de pantofii vechi
în cameră e întuneric
fereastra deschisă
miroase a peşte
pute un scaun
fără un picior
picioarele tatălui meu
păroase dezvelite
un alt scaun e fără spătar
mâinile îi spânzură în jos
asudate
pe masă pahare farfurii
căni murdare
pe podea urme coji
ca pe un pod subţire
tatăl meu vorbeşte în somn
o lampă prăfuită arde
foi de hârtie mototolite
albe
ca un pumn strâns
împrăştiate
cad jos
pereţii sunt înalţi
pietre puse
una peste alta
e un dulap deschis
tatăl meu
strigă în somn


***

un gândac merge spre capătul celălalt
al mesei
şi se uită la lună
sunt scaune pahare sunt farfurii
nu se opreşte
e negru la culoare
e noapte afară
el este
nemaipomenit de singur
eu mă
asşez pe un scaun alături
şi îl
privesc


***

eu deja nu mai am nici o problemă
mi-am cumpărat şi marmoră
e albă e
strălucitoare

am fost şi am văzut
şi locul ăla
sunt şi niste copaci acolo
înalţi înalţi

şi ştii
marmora se potriveşte
de minune cu restul




XXXX
părul ei îi atingea
ţâţele
le acoperea
nici nu se mai vedeau
hainele ii erau prea
strâmte
fugea ca lolita prin grădină
ţâţele ei în formare
abia mijite
se claătinau
îi dădeai părul într-o parte
cu limba
simţeai cu gura deschisă
cum i se rotunjesc ţâţele
ai atins-o cu mâna
a zăngănit
hainele ei îi plesneau
ca nişte seminţe
între dinţi



XXXX

te-am văzut vorbind cu portarii pe scări şi
m-am gândit cât de tare ai îmbătrânit
şi n-am vrut să intru în clădirea asta
Stăteai de vorbă cu o sticlă de lapte în
mână altădată
beam vin împreună în parc

Din staţie îţi vedeam ridurile ţi se văd de la
o poştă
degeaba porţi ochelari şi bei lapte
şi flirtezi acum cu portarul ăla tânăr degeaba
degeaba ai mers cinci ani la facultate
şi ai transcris în caiete nişte gânduri
înţelepte

am urcat într-un troleu şi am coborât
peste o staţie poate eu arăt şi mai
lamentabil





XXXXX

astăzi am văzut un gândac
cum străbătea sufrageria
şi tu astăzi trebuia
să vii la mine Maria

a rămas într-un colţ
nu vroia să intre în gaură
EU TE AŞTEPTAM şi mă gândeam
că şi el poate te aştepta







AKVIKA
(în spiritul lui Allen Ginsberg)

I

Când tu mă aşteptai în faţă la
anotimuri ce s-a petrecut în
sufletul tău
Akvika este mai mare decit Turnul
cu apă Este mai mare decât
clădirile roşii decât
Toate pavilioanele decât toate
Adăposturile decât
Tot ce am auzit până atunci
Sufletul tău străluceşte pe stradă
e un abur deasupra zăpezii E
Akvika care este multicoloră E
Akvika
Care are ochii închişi şi
Zboară
Inima ta nu are pietre în gură nu
Are nasturi în buzunare nu
Are frunze de brusturi în mână
Akvika se afă
La etajul nouă şi are
Ochii inchişi Deasupra zăpezii
Sufletul tău doarme deasupra
Zăpezii
Akvika este Inima ta Akvika
Care doarme deasupra zăpezii
Abur deasupra zăpezii
Pietre îngheţate Deasupra zăpezii
Inima ta deasupra zăpezii

II

Ce este ceea ce nu este deloc
Akvika deasupra străzilor
Akvika deasupra magazinelor cu
multe etaje
Akvika deasupra intersecţiilor
deasupra
Semafoarelor deasupra
faptului că nimic nu mai poate
exista
strigam ca marius ianus în mijlocul
străzii
ce este Akvika ce este nimicul
ce este floarea-soarelui
Akvika deasupra blocurilor cu
şaisprezece etaje
deasupra ascensoarelor
care se ridică goale în cer
Akvika nimic nu e mai de preţ ca
akvika
ziceam ca marius ianus
o chitară care cânta singură e
Akvika
o cană care se umple singură e
Akvika
o casă din care toţi au plecat e
Akvika deasupra straăzilor
Akvika deasupra troleibuzelor
Akvika deasupra băncilor goale
din parc Akvika
alegram ca marius
ianus prin mijlocul magazinului cu
multe etaje şi strigam deasupra
magazinului ăsta e
Akvika dar aveam gura închisă
dar aveam gura închisă

III

suferinţa e mai puternică decât
Akvika
pentru că nu e pentru că
nu e în faţa unor uşi închise
în faţa unor farfurii goale în faţa
ta care nu ai faţă pentru că
nu e nimic nu e mai de preţ decât
akvika decât
aerul rece pe care-l tragi în piept
pentru că nu e
pe soarele care apare îl doare în
cot
de mine
singurul lucru care e important
este akvika pentru că nu e
cu vocea strangulată zic
nişte farfurii goale nişte
uşi închise
niste ferestre îngheţate pentru că
nu e zic
nici măcar akvika
pentru că nu e şi am rămas doar eu
care deschid uşa pentru că
nu e pentru că nu e
deschid uşa pentru că
nu e
akvika




IV.


Stai aici şi te temi că nu ai sa poţi dormi la noapte, că
Ai să înnebuneşti, Akvika, "toţi o să înnebunim la un moment dat la noapte", te
Opreşti în mijlocul străzii, Akvika "copiii goi vor să vadă soarele", când nu
Poti plânge, vrei
Să vezi soarele,
ca marius ianus Vrei să vezi soarele,
Caând nu poţi plânge sau măcar pe akvika

Cu toţii vrem să vedem akvika Cu toţii vrem să vedem akvika
Inima mea e plină de sânge la fel ca a lui marius ianus
Ochii mei ochii mei unde sunt cei care vor să vadă akvika unde sunt cei
ce m-ar fi putut iubi
Ochii mei ochii mei unde sunt cei care ar putea să-mi spună
iată aceasta e akvika

Suferinţa e mai puternică decât orice în lumea asta
Doar akvika
Doar mâinile mele doar
Degetele mele de la picioare ar mai putea să-mi
spună
unde e akvika

şi ai vrea să ieşi în stradă şi ai vrea să vezi
Ceea ce ţi-a lipsit dintotdeauna
Ceea ce nu ai avut niciodata
adică akvika

Dar acum stai aici şi te temi că nimeni nu o să apară că nimeni un o să te
îmbrăţişeze şi n-o să-ţi spună iată akvika iată akvika
şi nu îndrăzneşti să ridici capul.


V.

Acum ar trebui să se schimbe totul dar tocmai acum nu se schimbă nimic
ţ de akvika aminteste-ţi de akvika
Trage aer în piept aminteste-ţi de akvika
Nu poţi fi singur priveşte norii
Ceea ce te înconjoară e akvika
Ştiu că nu poţi zâmbi akvika
Noaptea e primitoare casa ta are uşile deschise
Toate usile ei sunt larg deschise akvika

Cine ar putea sa zică akvika cine
Ar putea repeta akvika
Acum voi vedea ceea de ce ma tem cel mai mult
voi vedea akvika Cine ar putea să zică
Oare akvika are nume
Oare akvika are voce
O veţi vedea în curînd la ferestrele astea luminate O veţi vedea degrabă
după uşile alea închise
deasupra acoperişurilor multicolore
deasupra apei verzui
Amintiţi-vă de akvika
nu uitaţi de akvika
Când intri într-o casă străină
Unde nu-i nimeni absolut nimeni
şi unde nimeni nu o sa intre niciodată
amintiţi-vă de
akvika

VI.
Acum ştii că sunt oameni care te iubesc akvika
Care stau după draperii violete care stau şi
se gîndesc la tine Akvika

Am vazut şoareci care au murit
în numele tău am vazut soareci care şi-au ieşit din minţi pentru că nu te-au văzut niciodată
akvika
Am văzut oameni care erau foarte singuri pentru că nu erau cu tine akvika

Când ai să deschizi uşa după ea e akvika
Când calci pe zăpadă
mergi către akvika
şi akvika nu este
brusc, înteleg asta si
Sunt atât de fericit


VII

stai în faţa unei uşi închise şi te întrebi

Cine ştie ceva despre akvika?
Pe cine-l interesează akvika?

Am vrut să-mi cumpăr un pulovăr, iar dupa aceea l-am aruncat într-un canal
Cu toţii am făcut asta măcar o singură dată în viaţă

Am vrut să vorbesc despre gol şi am început
Să vorbesc despre mine

Am vrut să vorbesc despre noroiul de pe stradă şsi am început să vorbesc despre mine
Cu toţii am făcut asta macar o singură dată în viaţă
şi atunci am izbucnit în lacrimi

Haideţi mai bine să vorbim despre noi
Dar vorbim despre noroiul de pe stradă
Şi akvika unde e oare akvika