sâmbătă, 29 septembrie 2012

Editura Cartier mi-a publicat zilele acestea o carte de poezie EŞARFE ÎN CER, după opt ani de la precedenta carte de poezie.
Nu credeam că am să mai scriu poezie.
Am vrut să mă las, dar cartea asta am scris-o în timpul când a fost bolnavă şi atunci când a murit mama soţiei mele. E un volum consacrat amintirii ei. E un volum consacrat tuturor oamenilor apropiaţi mie care nu mai sunt în viaţă.
Nu l-am scris vrând glorie literară. Nici nu credeam că scriu poezie. Eram aşa de ANGOASAT de tot ce mi se întâmpla în ianuarie că singura formă pe care am găsit-o a fost să scriu. Şi am scris poezii.
Poeziile astea sunt un cadou pe care mi l-a făcut doamna Zoia.
Volumul se găseşte în librăriile CARTIER. Are 40 de pagini. E ca o lamă, dar îmi este foarte scump. Până la el nu am mai scris 8 ani  poezie şi nu ştiu dacă am să mai scriu vreodată poezie, pentru că nu cred că poezia ar trebui să fie scrisă pe bandă rulantă. Ea vine foarte rar.
Însă acest lucru nu e obligatoriu să fie valabil pentru toţi.
Repet,  nu am scris aceste poezii ca să placă cuiva, ca să surprind criticii literari sau iubitorii de poezie. Nu am urmărit să şochez, să bravez, să epatez. Nu am folosit nici o înjurătură. Nu am folosit cuvinte indecente. Nu am folosit cuvinte dure.
Se poate scrie poezie şi fără aceste cuvinte.
Mie îmi este dor de oamenii pe care i-am cunoscut şi nu mai sunt  alături de noi. Ca să comunic cu ei, ca să-mi exprim dragostea şi recunoştinţa faţă de ei, am scris aceste poezii.
Sunt nişte poezii prin care am putut să-mi înving frica şi disperarea. Sunt nişte poezii care m-au ajutat să cred din nou şi să sper.

vineri, 28 septembrie 2012




Evenimentul
26-09-2012



Omul zilei de Miercuri!


* Radu Ghilaş, regizorul spectacolului „Check in”, montat la Ateneul Tătăraşi şi selectat pentru a participa la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea
Radu Ghilaş este, după propria-i mărturisire, înainte de toate, actor. Îl  cunoaşteţi din numeroase spectacole ale Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi – printre cele mai recente fiind  „Made în Est” (regia Claudiu Goga), „Aici, la porţile beznei” (regia Mihai Măniuţiu), „Falstaff Show” (regia Ion Sapdaru), „Dawn-Way (Oameni slabi de înger. Ghid de folosire)” - regia lui Radu Afrim, „Trei surori”, în regia lui Cristian Hadji-Culea şi multe altele. Are însă o pasiune şi pentru regie, un domeniu în care deşi nu vrea „să se ia prea în serios”, crede că are „ceva de spus”.   Spectacolul „Check in”, de Dumitru Crudu, cea mai recentă colaborare a lui Radu Ghilaş, în calitate de regizor, cu Ateneul Tătăraşi şi Centrul Cultural German Iaşi, va fi jucat vineri, 28 septembrie, în cadrul Festivalului de Teatru Scurt (ediţia a XVIII-a), organizat de Teatrul „Regina Maria” din Oradea. Acesta este unica reuniune festivalieră   consacrată pieselor într-un act din România, o manifestare culturală cu o longevitate egalată de puţine festivaluri din ţară, prima ediţie având loc în anul 1976.
„Check in” îi are în distribuţie pe foarte tinerii: Codrin Dănilă, Ionuţ Cornilă, Daniel Chirilă, Claudia Chiraş, Andreea Lucaci, Dragoş Călin, Cezara Fantu şi Tania Bogza.
De altfel, Radu Ghilaş este convins că orice tânăr actor „are nevoie să i se dea şansă”: „E o vorbă pe care au zis-o nişte oameni deştepţi, înaintea mea: studenţii la Teatru se cred actori de Hollywood în anul I, artişti emeriţi ai poporului în anul al II-lea, actori în anul al III-lea, iar apoi îşi dau seama că atunci începe totul. Nu sunt angajaţi nicăieri, nu-i cunoaşte nimeni şi totuşi trebuie să-şi câştige existenţa. E o viaţă dură, actorii ies pe bandă rulantă. Nu este echitabil, nu există atâtea posturi. Cred în ideea de proiect independent, dar unele iniţiative de acest gen pot deveni un fel de prostituţie. Ceea ce-ţi poate da scândura unui teatru e incomparabil cu orice proiect independent. Un actor are nevoie de scenă, de public şi de respect din partea publicului”, ne spunea Radu Ghilaş într-un interviu.
(Gina Popa)

Născut la Chişinău - Republica Moldova, pe 27 februarie 1971, Radu Ghilaş este absolvent al Universităţii de Arte „George Enescu” Iaşi, clasa prof. Geta Angheluţă, Sergiu Tudose, promoţia 1994. Între 1987 şi 1990 a fost actor al Teatrului „Ion Creangă” din Chişinău, iar din 1994 este actor la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi.








BIBLIOTECA MUNICIPALĂ “B.P. HASDEU”,
Filiala ŞTEFAN CEL MARE, str. Decebal 91
Masa rotundă
(începutul la ora 10.00, dimineaţă, la Biblioteca Ştefan cel Mare, str. Decebal 91)
ÎNTOARCEREA ACASĂ A LUI PAUL GOMA
Organizatori:
Biblioteca Ştefan cel Mare (filiala Bibliotecii „B.P.Hasdeu”) şi Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova
Masa rotundă, ora 10.00, 3 octombrie
Paul Goma: un înnoitor al prozei româneşti
Moderatori: Dumitru Crudu şi Aliona Grati
Din program
Participă: Arcadie Suceveanu, Teo Chiriac, Nicolae Spătaru, Grigore Chiper, Anatol Moraru, Mircea V. Ciobanu, Flori Bălănescu, Andrei Ţurcanu, Dumitru Ungureanu, Mariana Pasincovschi, Viorel Ilişoi
Precedat de un spectacol lectură al CENTRULUI DE DRAMATURGIE CONTEMPORANĂ, după fragmente din proza lui Paul Goma:
regie Stela LUPAN
Deplasare la Mana

joi, 27 septembrie 2012

Peste o ora incepe ATELIERUL DE DRAMATURGIE SA TINE LA BIBLIOTECA STEFAN CEL MARE.

miercuri, 26 septembrie 2012

Andrea Diefenbach
LAND OHNE ELTERN

Andrea Diefenbach beschreibt in ihrer Serie "Land ohne Eltern" die Lebenssituation von Arbeitsmigranten aus Moldawien, einem der ärmsten Länder Europas. Ihre Fotografien verdeutlichen geradezu schmerzhaft die Distanz zwischen zwei räumlich voneinander getrennten Welten: die der in der Heimat zurückgelassenen Kinder und jene der Eltern in der Ferne.
»Als ich im April 2008 in der ersten Klasse der Schule eines kleinen Dorfs im Südosten der Republik Moldau stand, wo die Lehrerin fragte, ›Wessen Eltern leben in Italien?‹ und etwa zwei Drittel der Kinder mit einer Mischung aus Stolz und Verlegenheit aufzeigten, war ich erschrocken. Es ist etwas völlig anderes, all die Statistiken über Arbeitsmigranten und Rücküberweisungen zu lesen, als in einem kalten Klassenraum vor 30 Sechsjährigen mit Wollmützen zu stehen und zu wissen, diese Kinder haben ihre Eltern oft seit Jahren nicht gesehen...«

Andrea Diefenbach (*1974) arbeitet seit dem Studium an der FH Bielefeld als freie Fotografin und hat u. a. in Brigitte, Brand Eins, Geo, stern, Neon, Die Zeit, SZ-Magazin, Du veröffentlicht. "Land ohne Eltern", ausgezeichnet mit dem Dokumentarfotografie-Förderpreis der Wüstenrot Stiftung, ist ihr zweites Buch nach "SPID. Aids in Odessa" (2008).

Autoren: Dumitru Crudu, Grigore Vieru, Nicola Abé
Künstler: Andrea Diefenbach


Festeinband
23 x 20 cm
124 Seiten
73 Farbabb.
Deutsch/Englisch
in Vorbereitung
ISBN 978-3-86828-337-2
39,90 Euro
2012

marți, 25 septembrie 2012

Pe 2 si 3 octombrie la Biblioteca Municipala B.P. Hasdeu va avea loc un mare colcviu inchinat literaturii lui Paul GOMA.

Voi reveni cu detalii.
In data de 28 septembrie, la ora 17.00, spectacolul de
teatru CHECK IN de Dumitru Crudu, in regia lui Radu Ghilas, va fi jucat la Teatrul Regina Maria din Oradea in cadrul
Festivalului de Teatru Scurt.

luni, 24 septembrie 2012

Victor Țvetov. Antoneşti 1946


Antoneşti 1946. Cu ochii turbaţi, supţi de căpuşe. Şi a venit la vecini şi au strigat şi au cerut mâţa să le prindă şoareci şi mâţa slabă, frumoasă mâţa slabă.

Cum scrie în reţetă: se jupoaie mâţa şi dacă e foamete atât îi de ajuns, apoi se pune în ceaun şi daca e foamete atât e de ajuns.

Şi bunica a ieşit pe poartă şi cei mari şi puternici încercau să-l prindă pe cel mai slab şi mic şi cel mic făcea cercuri şi cei mari făceau cercuri. Adevărat îţi zic că nu ştiu dacă l-au prins, dar am auzit că din degete ies răcituri.

Şi după cum zicea bunica, se lua balegă şi ghinde şi se făceau turte. Antoneşti – sat frumos, dar balegă era greu de găsit şi ghindele erau greu de găsit.

Şi după cum zice bunica, la masă nu rămâneau fărâmituri şi cine avea animale pe acasă era magnat.

Şi după cum zicea bunica, se lua cureaua de piele şi se tăia bucăţi şi se făcea supă la fel şi cu încălţămintea de piele.

Victor ŢVETOV

Bucuresti

Bucuresti e urat si trist. Mult zgomot. Multe muuuulte masini. Cate 2 fire de iarba unde scrie:Spatiu verde. In rest numai beton. Numai muzica ruseasca ascult.Numai. Tare dor de Chisinau. Din prima zi asa. La facultate numai birocratie. Listele cu basarabeni inmatriculati o sa vina de la minister candva, prin octombrie. Pana atunci suntem in aer.
Aici cainele meu latra. Broscuta testoasa se teme de el. Un apartament plin de carti. Multe multe multe. Unde as sta,as citi,as sta,as citi,m-as uita la filme rusesti,as asculta muzica ruseasca. De altceva nu-s in stare.

Artiom OLEACU


Oameni făţarnici, fără educaţie.

Nu mai păşesc pragul acestei instituţii niciodată.

Stimată Maria Petrovna,

sînt ne... mul... ţu... mit!!!

Ştiţi de ce?

Am învăţat într-o şcoală.

Am facut împreună armata.

Am mîncat dintr-o strachină.

Datorită pieselor mele,

ANUME datorită pieselor mele,

acest teatru a cîştigat titlu de TEATRU NAŢIONAL,

a căpătat poziţie, verticalitate,

succes.

...cel mai cunoscut dramaturg, poet, scriitor,

apreciat de partid, comitetul central,

critici,oameni de rînd!!!

Iar acum, ce se întîmplă acum?

Dragă Maria Petrovna,

mă trădează cel mai bun prieten.

Am umblat după EL jumătate de an,

pentru ce?

Ca să aud de la dumnealui,

(pentru prima dată apropo)

nu înţăleg cu ce ocazie,

de...mă rog,

A venit un mucos,

să monteze Maria Petrovna un text,

denumirea căruia nici măcar nu vreau să-l pronunţ,

pentru că sînt un om cumsecade,

dintr-o familie cinstită.

De fapt cunoşti acest lucru,

le cunoşti pe toate,

ca şi mine ai dedicat acestui teatru toată viaţa.

Nu în zadar am scris o piesă despre marşuri,

proteste, demonstraţii.

Iată unde duce democraţia.

Ştiţi de ce?

LUMEA A IEŞIT DIN MINŢI!!!

Îmi pare rău, dar voi fi nevoit să plec,

la nepoţei, peste hotare.

Aici în ţară, se montează doar prostii!!!

(dupa o pauza)

Oameni făţarnici, fără educaţie.

Emilian Galaicu-Păun invitat la festivalurile de poezie de la Anvers şi Namur

Joi, 14 iunie 2012  00:00 - Duminică, 24 iunie 2012
Poezia din lumea întreagă este sărbătorită anual în Belgia prin două prestigioase festivaluri internaţionale care au loc la Anvers şi Namur. Scriitorul Emilian Galaicu-Păun din Republica Moldova a fost selecţionat de organizatorii celor două importante manifestări pentru a reprezenta poezia de expresie română, participarea sa fiind posibilă datorită sprijinului acordat de ICR Bruxelles. Născut în 1964, Galaicu-Păun este autorul a zece volume de poezie şi proză. Romanul său Ţesut viu (2011) a fost nominalizat în luna mai 2012 la premiile Uniunii Scriitorilor din România şi a luat premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova în luna iunie a anului curent.

Felix Poetry Festival are loc la Anvers în zilele de 14 şi 15 iunie. Poeţi din Belgia, Olanda, Marea Brtitanie, Franţa, Estonia îşi vor citi creaţiile în original şi în versiune neerlandeză şi vor participa la dezbateri cu cititorii. Emilian Galaicu-Păun, ale cărui poezii sunt traduse în neerlandeză de Jan Mysjkin, se va afla alături de belgienii Jan Lauwereyns, Luc Fierens şi de Will Stone, din Marea Britanie.

Festivalul de poezie de la Namur se desfăşoară între 21 şi 24 iunie. Anul acesta el este conceput ca o croazieră poetică de-a lungul fluviului Meuse. Scriitori, editori, muzicieni se reunesc timp de patru zile pentru dezbateri profesionale, dar şi pentru discuţii cu cititorii prilejuite de câteva întâlniri-lectură, croaziere-spectacol, dar mai ales de „târgul de poezie” din 23 şi 24 iunie. Emilian Galaicu-Păun se va întâlni cu poeţi din Franţa, Marea Britanie, Statele Unite, Spania, Catalonia, Bosnia, precum şi cu poeţi belgieni de expresie franceză.

Sâmbătă, 16 iunie, Emilian Galaicu-Păun va participa la un atelier de traducere organizat de ICR Bruxelles. Ultimul său volum de versuri, Arme Grăitoare (2009), va constitui baza discuţiilor.

Data şi locul: 14-15 iunie (Anvers); 16 iunie (Bruxelles); 20-24 iunie (Namur)
ANUNŢ CDC!!!
Pentru a completa biblioteca Centrului de Dramaturgie Contemporană (CDC),
vă rugăm pe toţi cei care vor veni marţi, 25 septembrie 2012, ora 18:00 la spectacolele-lectură şi la masa rotundă CDC (si la aniversarea de 1 luna CDC!),
să aduceţi cu voi orice piesă, manuscris, carte etc. din dramaturgia basarabeană pe care le puteţi dona sau oferi pentru multiplicare.
Haideţi să-i citim împreună!!!
Vă mulţumim!
http://www.teatrul-azi.ro/noutati/centrul-de-dramaturgie-contemporana-din-chisinau-%E2%80%93-debut-forta-lecturi-publice-mese-rotunde-

duminică, 23 septembrie 2012

Evenimentul care mi-a făcut ziua la CARTIER

S-au făcut 8 ani de când n-a mai scos niciun volum de poezie, ba chiar, la un moment dat, a spus că s-a lăsat de ea, dar vorba lui Muşina, poezia e cea care se lasă de tine şi nu invers.
Poetul
 
Dumitru Crudu revine în forţă cu "Eşarfe în cer", un poem halucinant şi foarte intim despre moarte, care apare în curând la CARTIER.
Amplul poem "Eşarfe în cer" este foarte diferit de ceea ce a scris până acum Dumitru Crudu, trecând printr-o metamorfoză îşi schimbă stilul, devine celălalt Dumitru, pe care îl anunţă oarecum profetic încă de pe vremea când şi-a scos volumul de debut „Falsul Dimitrie”.
Aşadar, în curând veţi putea lectura un volum autentic, care, pe mine personal, m-a ajutat să-l descopăr pe celălalt Dumitru Crudu, a cărui poezie ajunge direct în sistemul limbic, şi ai senzaţia că ţi-ai reglat conturile cu moartea, cel puţin pentru o vreme.
(A.G.)

(fragment din "Eşarfe în cer")

după moartea ei stătea
pe pat cu faţa
spre cer
de parcă urmărea încotro
se îndreaptă
sufletul ei,
aşa cum ai urmări o eşarfă roşie
pe care vântul ţi-o smulge din mâini
ATELIERUL VLAD IOVITA!!!


Dragi prieteni,
as vrea sa schimb formatul ATELIERULUI VLAD IOVITA si vreau sa va intreb cum ati vrea sa fie in viitor acesta:
1) asa cum a fost ca pana acum, adica un atelier de creative writing;
2) un cenaclu;
3) altceva?

AS fi fericit daca v-ati expune parerile.
Pentru ultima oară

poem de Viorel Oancea


Cândva vor fi pentru ultima oară.
Ultimul sărut,
Ultimul cuvânt,
Ultima privire,
Ultima vorbă bună.

Sărutăm și privim și vorbim de atât de multe ori.
Sărutăm adesea în fugă,
Privim adesea superficial sau cu ură,
Vorbim adesea cu păcat și cu dispreț,
Ignorăm adeseori.

În atât de multe feluri ne exprimăm și cu atâta formalism,
amăgindu-ne ca Domnul
ne va ferici să ne înștiințeze
cumva
că un anume gest pe care urmează să-l facem
este pentru ultima oară,
astfel încât,
avertizați,
să luăm măsuri și să dăm solemnitate și pasiune
acelui gest care - pentru noi
sau pentru celălalt -
va fi pentru ultima oară.

Afli câteodată
de dispariția cuiva drag sau doar cunoscut.
Și te întristezi că erați certați
și n-ați avut timp să vă împăcați.
Prietene, poți muri oricând,
dator,
fără să fi avut fizicul timp
să întorci un serviciu care ți-a fost făcut,
să declari dragoste celuilalt,
să-i spui cât de mult înseamnă pentru tine,
cât de pustie ar fi fost viața ta dacă nu v-ați fi întâlnit,
dator
cu o vorbă bună,
cu un zâmbet,
cu înțelegere, cu compasiune,
câteodată
chiar cu o minimă atenție.
Nu pleci achitat pe lumea cealaltă.

Gândește-te, când te așterni somnului,
când privești cerul sau câmpul,
când mănânci, când vorbești,
când întrebi de sănătate, când strângi mâna,
când stingi lumina, când îți săruți copilul, când închizi telefonul,
că într-o anume zi,
știută doar de Domnul,
aceste gesturi mici vor fi
pentru ultima oară.

Vom avea parte de asta.

Privește. Spune-i.
Iubește.
Mângâie. Mergi în vizită.
Dă un telefon. Ia în brațe.
Plângi. Destănuie-i. Respiră. 
 
 
 
 
 
poem de Viorel Oancea
 
 
 


Fluturele din borcan

Victoria BOTAN

Bunelu, mă auzi?.. Hai să ne jucăm!.. Sau, dacă vrei, putem citi o carte împreună... De ce taci?.. Îmi place când îmi povesteşti vreo istorie hazlie sau cînd îmi cânţi la mandalină. Îţi aminteşti cum mă aşezai cu grijă pe genunchi şi eu vesel băteam din palme? Erai aşa de fericit când prindeam ritmul muzicii şi îţi ardeau obrajii parcă tocmai ai dat peste cap vreo două-trei pahare de ţuică.

- Lasî dughitu, ia
șî-i îndreaptî păru'.

Drept că după masă chiar le serveai cu plăcere şi miroseai tare a ceapă. Eu ceapa n-o iubeam, de aceea te lăsam repede în pace şi fugeam în grădină să prind fluturi. Ţii minte cum într-o zi ţi-am adus un fluture în borcan? Tu l-ai privit atent şi mi-ai zis că trebuie să-i dau drumul, fiindcă fluturii iubesc libertatea. Eu nu vroiam să-l eliberez căci am alergat după el toată ziua, dar până la urmă te-am ascultat. Am deschis capacul de la borcan şi fluturele a zburat. Avea aşa aripi mari şi frumoase!..

Bunelu, ştii, azi am văzut-o pe mama cum plânge. Numai să nu zici la nimeni! Cum m-a observat a şters repede faţa cu batista. Tu nu ştii de ce plânge mama? Ultima oară am văzut-o aşa când a plecat tata. Din acea zi încearcă să nu mai plângă şi îmi repetă mereu că totul va fi bine, dar când rămâne singură e tristă.

- Pi ast' mittică, desplete
ște-o... Cî ș' pi dînsa trebu' s-o spăl.

Bunelu, tu nu mai vrei să te joci cu mine?... Dacă promit să fiu cuminte, n-o să ne laşi... ca şi tata? E atât de cald aici, nu mai pot sta în picioare. Îmi pare că şi tu ai obosit. Stai nemişcat şi eşti atât de palid. Nu mai ai puterile de altă dată, nici muştele nu le alungi. Te ajută batiuşca. El într-una cântă ceva şi alungă muştele cu un fum care miroase bine... Am simţit acest miros şi la biserică. Mama spune că batiuşca a venit pentru tine, să te elibereze de păcate. Batiuşca are o burtă aşa de mare ca la tanti Jenea, poate chiar mai mare. Mama mi-a zis că el m-a botezat pe mine şi pe Andriuşa, dar eu nu îl ţin minte pe batiuşca. Poate Andriuşa îl ţine minte. Mama ne ducea rar la biserică, mai des o făcea bunica. După asta ne cumpăra câte o porţie de îngheţată. Iată de ce noi cu Andriuşa iubeam să mergem la biserică.

- Duti
șî mai adî apî, cî nu ni-ajiunji pentru trii odatî.

Bunelu, eu tot cândva aveam o lumânare, numai că era înfiptă în tort. Ce trist că mama nu m-a prevenit că mă pot naşte din nou... (aproape în şoaptă) Buneeelu!.. Acum eşti liber ca fluturele din borcan?

- Di
și-o făcut e asta? Di și i-o luat ș pi-aiștia doi mittei? O trebuit s' ni-i lasî nouî, cî noi eram s-avem grijî di dînșî.
- Tu-ai învă
țat-o așă, sî ție tăt întrînsa. Da' di cînd s-o dus Colea ș-o lăsat-o sîngurî… Duti ș' mai adî apî.


Victoria BOŢAN

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Du 1er au 3 octobre - 20h30 THÉÂTRE / SPECTACLE
Le Septième Kafana
Le Septième Kafana de Dimitru Crudu, Nicoleta Esinencu et Mihai Fusu
Mise en scène de Nathalie Pivain
Avec Céline Barcq, Frédéric Gustead, Nathalie Pivain, et Salomé Richez.
Le kafana, lieu de rencontre dans les anciennes colonies de l'empire ottoman, désigne aussi le bordel. Les femmes qui survivent à un, deux, trois, quatre, cinq, six, sept kafanas sombrent dans la démence.
De jeunes femmes moldaves dépouillées de leur identité sont vendues au Kosovo, en Albanie, en Serbie, en Bosnie, en Italie, en Belgique, en Suisse, en Allemagne, en France… Violées de passeurs en passeurs, de frontières en frontières. Achetées aux enchères et jetées dans les bordels. Les « marchandises », comme les nomment les proxénètes, sont utilisées jusqu'à l'effacement. Parfois, des femmes réalisent l'impossible, elles s'échappent. Le Septième Kafana est cet endroit des survivantes, où s'entend la parole de celles à qui jamais elle n'est donnée, les invisibles. Deux actrices pour dire les mots de ces femmes revenues. Elles sont là, au bord, ou au contraire surexposées. Avec leur corps, et avec leur voix, elles construisent des espaces, essaient une résonance, toujours éveillées, au plus près de leurs mots, au plus loin de la compassion. Un acteur bouleverse leur silence, leur geste, leur temps. Il tente de les faire disparaître par des tours de passe-passe. Il est plusieurs, souvent ceux qui détruisent l'autre. Des lieux inattendus, des territoires étranges se créent de leur frottement, d'une non-identification des comédiens qui doit permettre d'entendre au mieux, au plus près d'une cartographie de l'horreur. Et imperceptiblement, par endroits, l'on peut reconnaître l'esquisse d'un sourire, et peut-être peut-on espérer une fine lumière, un trou dans l'obscurité.
Texte publié aux éditions l'Espace d'un instant. Préface de Chantal Lamarre, avec le concours du Centre d'art Coliseum de Chişinău et du Centre national du Livre (2004).
Traduction : Danny Rossel
Assistante : Céline Meyer
Régie : Dominique Dolmieu
Lumière : Raphaël de Rosa
Production Fractal Théâtre / Co-production Maison d'Europe et d'Orient / Résidence au Cent / Avec le soutien de la Direction des Affaires culturelles d'Île-de-France - Ministère de la Culture et de la Communication / Avec l'aide à la production d'Arcadi
Lieu :
6 avenue Maurice Ravel 75012 Paris
Tél : 01 43 75 60 31
www.theatredouze.fr
Entrée libre
Centrul de Dramaturgie Contemporană din Republica Moldova (CDC)
Repertoriul:

OCTOMBRIE 2012

Marţi, 02.10.2012, ora 18:00
1. Războiul vitaminelor divine
Autor: Vitalie Jacotă
Regie: Vitalie Jacotă
Moderator: Ina Surdu


2. Terapia
Autor: Alexandru Buruiană
Regie: Dana Strungaru
Moderator: Diana Stamate

Marţi, 09.10.2012, ora 18:00
1. Oglinda noastră
Autor: Grigore Chiper
Regie: Alex Rusu
Moderator: Elena Prus

2. Neurochirurgie
Autor: Mihail Vakulovski
Regie: Olesea Sveclă
Moderator: Nina Corcinschi

Marţi, 16.10.2012, ora 18:00
1. Portretul Teroristului moldovean bându-şi ceaiul
Autor: Nicolae Negru
Regie: Ciprian Răcilă
Moderator: Natalia Lozinschi

2. Pizdiuşeni
Regie: Viorel Pahomi
Moderator: Natalia Lozinschi.

Marţi, 23.10.2012, ora 18:00
1. Romaniţa
Autor: Andrian Godonoaga
Regie: Eugeniu Matcovschi
Moderator: Rusanda Alexandru Curcă

2. Tema pentru acasă
Autor: Nicolae Dabija
Regie: Daniela Burlaca
Moderator: Irina Iachim

Marţi, 30.10.2012, ora 18:00
1. Textele scrise la Atelierul „SCRIEM TEATRU”.
Regie: Stela Lupan
Moderator: Dumitru Crudu
(Analiza lecturilor din luna octombrie)

2. Masa rotundă on-line cu genericul „Teatrul & noile tehnologii informaţionale”
Moderator: Dorina Khalil-Butucioc

Toate spectacolele lectură vor putea fi urmărite pe scena Centrului de Dramaturgie Contemporană, care se află în incinta Uniunii Teatrale:Casa Actorului, str. Puşkin nr. 24. et. 4 (lângă casele Palatului Naţional)

Intrare liberă

O dată pe săptămână, joi, la Biblioteca ȘTEFAN CEL MARE, de pe strada DECEBAL, CENTRUL DE DRAMATURGIE CONTEMPORANĂ VA ORGANIZA ATELIERE DE SCRIS DRAMATURGIE. CELE MAI BUNE TEXTE VOR FI MONTATE SUB FORMĂ DE SPECTACOLE LECTURĂ PE SCENA CENTRULUI DE DRAMATURGIE CONTEMPORANĂ (CDC).
Atelierul VLAD IOVITA va avea loc saptamana viitoare. Vor fi discutate poeziile lui Artiom Oleacu.

Inca nu stiu ziua.
Va voi tine la curent.

joi, 20 septembrie 2012

...Cel care m-a lovit primul cu un pumn în gură a fost Postola. 

-Asta e ca să ştii altădată cum să mai scrii cronici negative despre mine.

Vlad se îndepărtă la bar şi îşi turnă un pahar cu votcă. În timp ce-l sorbea, Postola mă caftea cu picioarele în burtă. Nimeni nu intervenea. Lumea îşi vedea de-ale ei. Oamenii treceau pe alături şi se apropiau sau se îndepărtau de tejghea. Când am început să scuip sânge şi să horcăiesc, barul se goli de oameni. Până şi chelnerii se evaporaseră.

-Ai să mai scrii, fratele meu, cronici negative despre mine? Hai spune, ai să mai scrii?

La un moment dat, mi-am pierdut cunoştinţa şi când m-am trezit Vlad mă stropea cu apă. Capul îmi vâjâia de parcă m-aş fi aflat într-un tanc. Postola dispăruse nu ştiu unde.

-Ei şi zâşi vrei, blea, să munşeşti pentru noi sau nu?

-Pentru cine, pentru noi? am făcut-o eu pe prostul.

-Pentru securitatea moldovenească, blea, a exclamat el cu o voce dogită şi m-a înşfăcat cu putere de mână.

-Ei şi zăşi?

Am rămas fără grai, dar totuşi am încercat să aflu de ce ar vrea să mă racoleze anume pe mine.

-Tu eşti foarte cunoscut în Braşov şi eşti o persoană credibilă, îşi înfipse Vlad ochii în ochii mei, vorbindu-mi în cea mai perfectă limbă românească, încât eu am rămas ţuţ. Nu mai credeam că mai poate fi capabil de aşa ceva, după ce în ultimele două zile îmi vorbea în jargonul basarabean.

-Tu eşti un poet de succes. Eşti un mare român. Vrei unire. Scrii articole curajoase. Eşti cea mai potrivită candidatură pentru a lucra pentru securitatea moldovenească, continua el să-mi vorbească într-o română curată. Ei, ce zici?

Ceea ce mă mira cel mai tare în această istorie e că Postola se înhăitase cu Vlad şi m-au urmărit. Ce putea să aibă în comun cei doi? Doar un singur lucru: ura. Asta-i unea. Ura lor faţă de mine. Pe de altă parte, mă temeam ca toată povestea asta cu securitatea moldovenească să nu fie o nouă înscenare de-a lui Postola, că, dacă eu aş zice da, după aia să-mi scoată vorbe în tot Braşovul şi să mă scoată pe necarosabil. Pentru a afla ce urmăresc, am încercat s-o fac mai departe pe găgăuţă.

-Şi care ar fi prima misiune?

-Să mă laşi să-l jefuiesc pe american, de toate părăluţele pe care le are la el.

-Dar cum aş putea-o face?

-Presărându-i praful ăsta în pivî. Şi Vlad îmi arătă un săculeţ plin cu praf alb. Doar atât şi nimic bolişce. În rest, e treaba mea.

Eu îl priveam încurcat.

-Sau dacă nu eşti saglasen să-i verşi praful ăsta în pivî, atunşi măcar nu mă încurca pi mini s-o fac şî rămâi aişi. Apoi ti poţî întoarşi în vagon ca să anunţi că americanul a dispărut.

Vlad mă înşfăcă cu o mână de bărbie, iar cu alta de păr şi mă trânti cu capul în zeama de pe masă.

-Hai, zâ, blea, mai repedi, dacâ eşti soglasen sau nu?

Zeama mi se scurgea în ochi. Am încercat să mi-o şterg cu mâneca, dar Vlad nu mă lăsă. Mai mult decât atât, mă apucă de nas şi mă trase cu putere, încât am căzut jos şi am văzut negru în faţa ochilor. Atunci reapăru Postola şi dispăru Vlad.

-Ei, ce zici, fratele meu, ai să mai scrii cronici de-alea negative despre mine sau nu?

Nu mă puteam mişca nici în dreapta şi nici în stânga mea, pentru că Postola mă izbea cu picioarele în coaste. Apoi mă ridică de jos şi mă izbi cu capul de masă, făcându-mi un cucui cât toate zilele în frunte. Fără să ştiu cum, am înhăţat solniţa cu sare şi i-am aruncat-o lui Postola în ochi, şi am luat-o la fugă.

(Fragment din romanul UN YANKEU A TRECUT PRUTUL, de Dumitru Crudu)

miercuri, 19 septembrie 2012








Poze de la CDC

marți, 18 septembrie 2012



Victor ŢVETOV

Născut la 12 mai 1990. Absolvent al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. Poezii publicate în mai multe reviste literare. Prezent pe poezie. Ro şi pe club literar.


Fratele meu


bătrânul fratele meu
cuminte fratele meu
eu sunt undeva în jos
undeva în maţul subţire
tu eşti mai ok decât ok
mai ok ca un vin nou
mai ok ca mama şi tata
şi aici mă simt ca un colţun
rupt la degetul cel mare
de care îţi este jenă să-l arunci la gunoi
să nu-l vadă cineva
să se gândească la mine

fratele meu în toată scârba asta
în jeg şi perversiune
eu sunt gata să te iau de mână
dar nu, nu, nu
când nu am dormit toată noaptea
şi noaptea era ca un paznic curvar
şi la 5 am alergat 3 km
şi eu eram cel din urmă
şi tu erai cel dintâi




alina


ciripit de pasăre
atenţie-zero
le laşi să curgă din ochi
glamourul curge din toate spaţiile goale
în ultimul timp e mai simplu să o fac în chiuvetă
e la înălţimea mea
alina a venit la înmormântarea unchiului
în fustă scurtă
hai unchiului uite la ea
cât de bună e
hai să mâncăm răsărită
răsărităăă
nu mai rezist
şi alina e aşa frumoasă
?s undeva la dreapta e la fel
de bine
ca atunci când tata a adus mult bounty din
duty free
sau din întâmplare am găsit o casetă VHS cu Porno
alina \ fericită
alina \în pat
alina \mănâncă
alina  e serioasă
alina
îmi dau cu apă rece pe faţă

alt file
îs ok
ştii
câteodată
 vreau să te iau de la grădiniţă



















excremente

dar sunt şi amintiri adevărate
când dinţii mei erau ok
acum dinţii stricaţi
dinţii mei
o ruşine
butoanele răsună în camera pustie
şi eu trag linie
e vesel bunică
acuma nici asta nu o să ştii
pământul deasupra ta
pământ cu tone de excremente
şi eu eram mic
şi tu erai puternică
şi undeva între noi mereu o pisică
la fel ca o linie perfect trasă la mijlocul caietului

Anunt

Antologia e gata, doar mai trebuie machetata. Cine se pricepe la machetare, sa ma ajute, ca s-o pot trimite la editura?

luni, 17 septembrie 2012

Atelier

Ieri a fost o şedinţă "de totalizare" a efortului pe care l-am depus la atelierele din cursul verii. Au citit Elena Chirică şi Elena Boguş. Au mai participat Carolina, Irina, Felicia şi Dumitru. Părerile celor prezenţi au fost de mare folos înţelegerii unor lucruri exenţiale care nu pot fi ignorate când te aventurezi să scrii ceva de largi proporţii. Atât actul scrierii şedinţă după şedinţă, cât şi ideile care au fost discutate ieri au fost foarte utile în ale scrisului. Mulţumesc frumos celor prezenţi pentru răbdare şi pertinenţă.

Ecaterina Bargan