Fluturele din borcan

Victoria BOTAN

Bunelu, mă auzi?.. Hai să ne jucăm!.. Sau, dacă vrei, putem citi o carte împreună... De ce taci?.. Îmi place când îmi povesteşti vreo istorie hazlie sau cînd îmi cânţi la mandalină. Îţi aminteşti cum mă aşezai cu grijă pe genunchi şi eu vesel băteam din palme? Erai aşa de fericit când prindeam ritmul muzicii şi îţi ardeau obrajii parcă tocmai ai dat peste cap vreo două-trei pahare de ţuică.

- Lasî dughitu, ia șî-i îndreaptî păru'.

Drept că după masă chiar le serveai cu plăcere şi miroseai tare a ceapă. Eu ceapa n-o iubeam, de aceea te lăsam repede în pace şi fugeam în grădină să prind fluturi. Ţii minte cum într-o zi ţi-am adus un fluture în borcan? Tu l-ai privit atent şi mi-ai zis că trebuie să-i dau drumul, fiindcă fluturii iubesc libertatea. Eu nu vroiam să-l eliberez căci am alergat după el toată ziua, dar până la urmă te-am ascultat. Am deschis capacul de la borcan şi fluturele a zburat. Avea aşa aripi mari şi frumoase!..

Bunelu, ştii, azi am văzut-o pe mama cum plânge. Numai să nu zici la nimeni! Cum m-a observat a şters repede faţa cu batista. Tu nu ştii de ce plânge mama? Ultima oară am văzut-o aşa când a plecat tata. Din acea zi încearcă să nu mai plângă şi îmi repetă mereu că totul va fi bine, dar când rămâne singură e tristă.

- Pi ast' mittică, despletește-o... Cî ș' pi dînsa trebu' s-o spăl.

Bunelu, tu nu mai vrei să te joci cu mine?... Dacă promit să fiu cuminte, n-o să ne laşi... ca şi tata? E atât de cald aici, nu mai pot sta în picioare. Îmi pare că şi tu ai obosit. Stai nemişcat şi eşti atât de palid. Nu mai ai puterile de altă dată, nici muştele nu le alungi. Te ajută batiuşca. El într-una cântă ceva şi alungă muştele cu un fum care miroase bine... Am simţit acest miros şi la biserică. Mama spune că batiuşca a venit pentru tine, să te elibereze de păcate. Batiuşca are o burtă aşa de mare ca la tanti Jenea, poate chiar mai mare. Mama mi-a zis că el m-a botezat pe mine şi pe Andriuşa, dar eu nu îl ţin minte pe batiuşca. Poate Andriuşa îl ţine minte. Mama ne ducea rar la biserică, mai des o făcea bunica. După asta ne cumpăra câte o porţie de îngheţată. Iată de ce noi cu Andriuşa iubeam să mergem la biserică.

- Duti șî mai adî apî, cî nu ni-ajiunji pentru trii odatî.

Bunelu, eu tot cândva aveam o lumânare, numai că era înfiptă în tort. Ce trist că mama nu m-a prevenit că mă pot naşte din nou... (aproape în şoaptă) Buneeelu!.. Acum eşti liber ca fluturele din borcan?

- Di și-o făcut e asta? Di și i-o luat ș pi-aiștia doi mittei? O trebuit s' ni-i lasî nouî, cî noi eram s-avem grijî di dînșî.
- Tu-ai învățat-o așă, sî ție tăt întrînsa. Da' di cînd s-o dus Colea ș-o lăsat-o sîngurî… Duti ș' mai adî apî.

Victoria BOŢAN