Valentin BALAN
Intro. Noemă
Sunt deghizat
într-un punctși-ți urmăresc caligrafia
îmi faci scrisoare de adio,
dar am s-o rup în bucățele mici
de carne fragedă, albă
Ascuns după un T
vreau să-ți pătrund gîndirea
și poate înțeleg
de unde –acest șirag frumos de salbă,
de unde moartea ,
de unde presimțirea.
Ceas cu mers invers
Voi păși peurmele tale
Să-ți simt drumul lin și părul
Castaniu
Măturînd strada
Voi culege din praf
Inima ta și valsul
Acela al mersului
Împotriva timpului
O să ajung la tine tîrziu,
foarte tîrziu,
Vei încerca să îmi spui ceva
Despre rătăcire
Dar
te va opri respirația mea
și necuvîntul din colțul gurii.
Creionul asasin
Nu mai agita, iubita mea, chitara
Tu nu știi sa plîngi cu muzică,
Știi doar sa ma tai cu privirea
Și să-mi sfredelești ochii cu un creion
Neinspirat
Nu mai rupe coardele,
Deschide ochii mari spre scrisorile
Mele cenușă
Du-mă cu litera spre vîrful
Arderii
Și scrie-mi pe buze: Necunoscut
Ucis cu un creion.
Iarna din oglindă
Îmi plac diminețile
cînd după nopți de dragoste
mă trezesc să-ți privesc prin oglindă
Spatele gol .
Îmi place să-ți sarut
buzele lăsate pe cana de cafea
în dimineața asta.
Cînd te aștept să vii
lipesc urechea de ușă
și stau pînă-ți aud
respirația
cînd ninge,
să privesc cum fulgii îți pun diamante
în părul tău
și luminați de zăpezile cearșafului
renaștem în nopți de iubire
și dimineți
cînd eu prin oglindă îți privesc
spatele gol
Poem din material rezistent
Dar sunt şi amintiri adevărate
vii precum ochii tăi
mari ca şi munţii care se întind în lanţ
peste creier.
Uite dacă ai putea deschide
o uşă în dosul craniului
şi ai vedea cum lucrurile celea trecute
mă ţin bine în viaţă.
De dor şi de ciudă
Ai încerca să distrugi această memorie
precum un vas
pe care-l trânteşti de asfalt
sticla s-ar sparge ca să
treci tu
o pisică însângerată printr-o idee
foarte frumoase poeziile.
RăspundețiȘtergere