Irina BRUMA
Texte scrise la Scoala de la Orheiul Vechi
exercițiu
moni stănilă: de scris un text despre locul în care ne aflăm, fără a-i pomeni
numele
visul
lui moni
se trezește
în jur verde
dealuri verde, rîul verde, casa verde
ulii în cercuri
prind curente de aer verde
răutul tulbure ademenind
o bălăceală zdravănă
și Iisus cu pietre
exercițiu radu vancu: de scris un text care să înceapă cu versul
lui mircea ivănescu ”dar sunt și amintiri adevărate...” și să
al cărui ultim vers să conțină cuvântul ”pisica”
dar sunt și amintiri
adevărate
gleznele ei transparente
sau unduirea gâtului
florile care-i creșteau
direct din lobii urechilor căzând pe mine ca lama unei ghilotine
tăișul pasului pe deasupra
claviculelor de zahăr
bruma respirației
pisica-mi scărpina gândurile
pisica-mi chema neliniștea
cu limba scoasă pe geam ca o viperă
ca o vădană bocind
după poarta deschisă
somnul pisicii aduce
liniștea unor râuri crescând sub piele
exercițiu radu vancu: de scris un text care să înceapă cu versul
lui mircea ivănescu ”dar sunt și amintiri adevărate...” și să
al cărui ultim vers să conțină cuvântul ”pisica”
dar sunt și amintiri
adevărate
gleznele ei transparente
sau unduirea gâtului
florile care-i creșteau
direct din lobii urechilor căzând pe mine ca lama unei ghilotine
tăișul pasului pe deasupra
claviculelor de zahăr
bruma respirației
pisica-mi scărpina gândurile
pisica-mi chema neliniștea
cu limba scoasă pe geam ca o viperă
ca o vădană bocind
după poarta deschisă
somnul pisicii aduce
liniștea unor râuri crescând sub piele
și 7 probleme care ne procupă astăzi
eu cum să-i fac pe ai mei să fie mândri de mine?
din ce clasă nu mai e voie să te joci cu păpușile?
cum să-mi imaginez spațiul infinit?
ce-i mai bine să îmbrac când am ciclu, fustă sau pantaloni?
dacă eu nu mărturisesc toate păcatele preotului, eu o să ajung în iad?
dacă eu nu cred în iad, înseamnă că eu nu cred nici în rai?
cum să-i fie bunicului mai bine dincolo, dacă noi suntem aici?
exercițiu radu vancu/simona popescu: un text dedicat maestrului,
care este pe moarte
barba lui are 2000 de ani
moartea, proaspătă și verde
așteaptă să intre pe fereastră
barba lui are 2000 de ani
moartea, proaspătă și verde
așteaptă să intre pe fereastră
exercițiu
radu vancu: text
despre fericire
fericirea te sugrumă
o haită de piranii fericite
mușcă din tine
fericirea te linge pe față
crește-mi flori pe scalp
mâinile tale se reped la mine
ca niște câini trăgând o sanie
prin nămeți
în capul tău
sindromul fericirii
un cârd de vrăjitori
cu vocile pițigăiate
fericirea dă năvală din tine
ca iarba prin geamurile
unei case în paragină
exercițiu
simona popescu (sau moni stănilă): un text despre o persoasă din tabăra noastră
lina
ea nu știe să înoate
ha – ha
încă un ha
ea plagiază, chiar dacă nu are ce plagia
noi suntem o mână cu 2 degete
suntem 2 sticle cu apă de baltă
ca un bonobo fără cuvinte
țîțele ei urlă după miere
gura ei bea
până se umple paharul
exercițiu
dumitru crudu: jurnalul zilei de astăzi
jurnal, 24.07.2012
.
bad lips și 8.30 deșteptătorul
undeva sub mine
m-am trezit în patul angelei. wtf?
dan, bogdan, anișoara, mămica, andrada. se pare că noaptea am avut
semnal.
irina, nu îți pot depune dosarul la master. certificatul tău medical
e jumătate în rusă.
rusa mătii
și începe. mă cațăr pe gard, mesaje, e-mailuri, mesaje, facebook, pierd
semnalul, mesaje, e-mailuri, mesaje, facebook, nu mai am credit.
H
H
H
stomacul lui radu oftează
3 texte, nimic despre foamete
nimic despre foamete
nimic despre foamete
nimic despre foamete
nimic despre foamete
nimic despre foamete
nimic despre foamete
nimic despre foamete
nimic despre foamete
nimic despre foamete
căutăm ochelarii
pungă ai? nu
plasă ai? nu
sacoșă ai? nu
culioc, măi
aa, bagă acolo
nimic despre faptul că bunicul bunicii mele
a murit umflat de foame.
exercițiu
radu vancu: de scris un text cu un subiec agresiv, condiția fiind în text să nu
apară literele s, i și m
SIM
rupe carnea de pe burtă
ur’nează peste în deasupra
în gura ta
în gura lor
în gură
pe față
din șezute
toacă toacă toacă-ț
carnea
cre erul
globul ocular
zdrobește zdrobește zdrobește degetele cu blândețe
exercițiu moni stănilă (dacă nu greșesc): 5 comparații
care să înceapă cu ”mâța ca...”
mâța ca o mână răcoroasă pe genunchi
când toate cărările s-au umplut de apă
de parcă nu m-ai fi cunoscut niciodată
de parcă numele meu nu există în nicio limbă din lume
mâța ca o fericire modestă
când vântul apleacă copacii ochilor tăi peste mine
când trenurile merg într-o singură direcție
când tramvaiele deraiază de pe șine pentru a săruta
mâța o sinucidere colectivă a florilor portocalii
exercițiu simona popescu: de
scris un text folosind fragmentele decupate de dumneaei dintr-un ziar local
știrile protv
un prieten pentru totdeauna
ca la minulescu,
cu pădurețe în buzunar
rămâne doar un lucru de făcut
să învățăm că
ceea ce se vinde încă nu se cumpără
experiența a dovedit:
nicio luptă cu excese și dezordine
de această natură
nu este.
întrebați-l pe președinte
niciun mijloc de apărare legală
exercițiu simona popescu: de scris un text după o
fotografie din copilărie, care să ne vorbească despre a)ce se vede în poză și
b)ceea ce nu poate fi văzut în poză
mă înțepasem cu mâinuțele
în perdeaua de sintetică albă, cu desene laterale roșii, franjuri lungi și subțiri.
o lipisem de ochi și, după un inspirat sacadat, am început să-mi frec pumnișorii
înveliți în perdeaua aspră, zgârâindu-mi fața udă de lacrimi, fiind incapabilă
să dau drumul aerului din piept, până când acesta se umflase de parcă cineva mă
ținea scufundată sub apă. când, înr-un sfârșit, am expirat, am însoțit aerul cu
cel mai lung îîîîîîîîîîîîîî scâncit în viața mea. credeam că părinții nu se vor
mai întoarce niciodată, că va trebui să trăiesc la nana toată viața mea, că va
trebui să-mi împart întotdeauna jucăriile cu alina și olesea, că nu voi mai
pleca în vacanță la bunica, că nu voi mai fi cea mai mândră fetiță din sat mergînd
cu tăticu pe stradă, ținându-mă de degetul lui mic și încercând să fac pașii la
fel de mari ca și ai lui, pentru că el era înalt ca un munte și cel mai
puternic tătic din lume, că mămica niciodată n-o să-mi mai împletească părul atât
de strâns, încât îmi simțeam colțurile buzelor și ochilor întinse până la
urechi, că ea niciodată n-o să-mi mai spună ”красота требует жертв”, refuzând să
mi le depletească, încoronându-mi căpșorul cu o fundă mai mare decât întreaga
mea față.
când, peste o
vecie, părinții s-au întors din moskova, mi-au adus rochița de blugi pe care am
îmbrăcat-o în prima zi de școală. mi-era o țâră cam mare, de altfel, ca și
toate hainele noi pe care mi le cumpărau părinții. ”на вырос”, cum s-ar spune. în
general, aveam multe haine care nu mi-erau pe mărime. fiind cea mai mică nepoată
din partea familiei lui tăticu, purtam hainele tuturor verilor, inclusiv și ale
băieților. ieșeam la joacă în tricouri cu spiderman, cu mașini de curse, cu ”черепахи
нинджа”. făceau haz băieții din curte de mine, dar eu oricum eram cea mai
krutaea, cu haine din moskova. ghiozdanul îl găsisem după luuungi căutări,
chiar în ultima zi de vară. mămica era deja disperată, însă eu nu încetam să
alerg printre rândurile pline de chinăzării, fiind convinsă de faptul că
ghiozdanul meu o să-mi sară-n ochi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu