Anatol GROSU
politice
parfumul florilor e toxic
şi-o să mori
deschide geamul
România
crinii torc şi ţes
un răsărit
o tigaie-ncinsă
un cer şi-un cot
şi parcă-parcă
acalmia
se lasă seara ca un cur
pe scaun România
mica fericire
primul chiştoc în scrumieră
se lasă firesc
ca seara în ochii ei
mucul de ţigară
fumegă şi
gaura de pe cearşaf se face mai mare
primul chiştoc
e întotdeauna al doilea
pentru că primul chiştoc este tuesday
al doilea chiştoc este sunday
şi tu
undeva
pe lângă
Plângăcioşii
plângăcioşii Simonei cântă la geamul lui
Moni
acolo unde Sandu sforăie în voie
nederanjat de sforăiturile lui Radu
pentru că Radu atunci când sforăie
sforăie cel mai tare
aşa de tare că strigă prin somn
discreţie fraţilor discreţie
Ivănescu Berryman&company
şi ca să mă fac înţeles ca
lumea
o metaforă
***
motto: „Все лица знакомы, но каждый
Играет чужую роль
Для того, чтоб хоть что-то в этом понять,
Нужно знать тайный пароль.”
Играет чужую роль
Для того, чтоб хоть что-то в этом понять,
Нужно знать тайный пароль.”
(Maik
Naumenko)
madonna mă lasă în urma ei ca pe-o ingluvie
în apartamentul mare din oraşul mic
unde ceaiul mi se-ntâmplă
în fiecare dimineaţă
existenz
În vizită la bătrânul maestru
pentru că un haiku nu spune mai nimic
desenez apa
îţi fac ceaiul
zilele în care toate sunt bune
vor veni ca plăcintele lui Radu-n cabană
sigur şi inevitabil
vom împărţi ciroza din căni
prin telefonul ei curge binele
ca printr-un robinet
pe care îl închizi instinctiv
că facturile
banii
şi jobul
**
iar de pe bordură mâţa ca o groapă
intră în asfalt
şi-n cabană-i ploaie şi nicio umbrelă
şi ca la tarkovski zona e aici
şi o mâţă tristă
tristă şi bolnavă
ca o paranoie mâţa-n
mâţă s-a trezit
Declaraţie de dragoste
Ea se refăcu privind în gol. N-ar fi exagerat,
dar nu ştia că vinul era cu zahăr. Azi se simte un playlist cu un singur
cântecel de nuntă. Zilele bune nu veneau cu el. Asta îi era clar. Zilele bune
nu o mai priveau prin ochelarii lui.
Se uită lung în oglindă şi,
înfuriată, o sparse cu capul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu