Dumitru, eram sigură că am trimis exerciţiile date de tine şi Anatol Moraru de la Orhei! Uite că nu, sunt o căscată! Le pun chiar acuma (mi-i ruşine, mai ales că-s culese la calculator de vreo lună bună)

Felicia Nedzelschi

Baba Tanea (exerciţiul cu perspectivele)

Baba Tanea stătea la balcon. Ochii ei cândva albaştri, acum parcă daţi cu înălbitor, se uitau la noi cu ură nemaivăzută de mine până atunci. Avea o pisică fără un ochi şi cu celălat înălbit ca al babei. Până şi pisica fura mâncarea celorlalte mâţe din ogradă şi era detestată. Baba Tanea înjură foarte tare şi răspicat, de obicei ruseşte, rupe nucile de pe creanga care-i ajunge până la balcon şi le aruncă în noi.

- Babă nebună,- strigă Nataşa. Eu tac. Am şapte ani şi nu sunt din sat, nu vreau să-i fac probleme bunicii.

Baba Tanea scuipă şi bolboroseşte. Nataşa mă ia de mână şi strigă „Fugiiim!”. Pietrele din orgada fără iarbă îmi zgârâie pantofiorii de lac roşu.

- Mama,- zic, baba Tanea îi bolnavă?

- Baba Tanea a trăit o viaţă grea.

***

Tatiana Sorochina stătea la etajul doi, vizavi de bunica, în apartamentul nr 9. De la uşa ei tot timpul mirosea a pişat şi mâţă udă.

- Saraca Tanea,- spune bunica şi amestecă o supă extraordinară. N-are cine-i face mâncare, biata femeie. E o legumă.

Bunica îşi aranjează baticul şi mă roagă să deschid uşa.

- Iute, iute, îs cu cratiţa în mână!

- Un’ te duci cu ea?

- La baba Tanea,- spune. Vai de dânsa, si-a bătut joc Dumnezeu de ea la bătrâneţe.

- Nâca, baba Tanea îi nebună?

- Tfu, spui prostii!

***

- Cândva am fost profesoară, am venit de la Ural încoace prin ^‚55, da’ copiii îmi zic nebună şi învârtesc cu degetul la cap când eu pe bunicii lor i-am învăţat carte, baistruşii dracului!

Baba Tanea îşi şterge ochii cu colţul batistei.

- Am şi strănepoţi şi li-i ruşine de mine, nu vor să vină la Tanea nebuna. Ia nepoatei tale nişte nuci, Lida, să mă pomenească când am să mor,- a spus baba Tanea şi a dus la gură lingura cu supă.