miercuri, 12 aprilie 2017

http://osearaperfecta.protv.md/dumitru-crudu---1843211.html


In timp ce noi ne laudam cu pantofii, gentile, rochiile si selfiurile mai reusite, el se lauda cu lecturile sale.
OSEARAPERFECTA.PROTV.MD

tineri poeti: Artiom OLEACU

...
o poză mică ruptă-n portmoneu
cîţiva bănuţi în celălalt
facturi pe frigider
bocancii mei murdari
batista nespălată, cheile
un talisman din anii precedenţi
cum merg
azi mă plimb
mîine
dimpotrivă
accept




îmi asum rolul meu de accattone
de pitic de
de ciorap rupt de
de fular
de ciubotă
cînd ies de la servici şi văd blocurile
printr-un filtru roşu uzinele tuberculoze de
mirosul de pîine arsă infectă
macaralele
lungindu-se spre mine ca un boomslang
agăţat de o creangă şmeher
şi-au depistat toate nefericita pradă
între acest uriaş război al termitelor
văd o mînă de bărbat ce se-ntinde spre orizont
şi-o femeie prăbuşindu-se sub pavaj
de unde eşti tu unde eu sunt nicăieri ambii
(dar trebuie să fim? să existăm să ne futem
de multe ori
în aceste bărci sparte în aceste barăci sovietice
printre această burghezie impotentă
ce ne omoară cu fiecare clipă, împingînd înainte
progresul?)
da sau nu
nu am nevoie de răspuns
poţi să-mi răspunzi mai tîrziu
mult mult mai tîrziu
după ce voi intra în casă
mă voi spăla pe mîni cu apă rece
voi mînca puţin fără să mă grăbesc
voi arunca toate hainele de pe mine
şi voi îmbrăca batista ta pe cap
atunci să-mi răspunzi
să-mi răspunzi
pe urmă (după)


 Artiom OLEACU

luni, 10 aprilie 2017

-40:35
541 de vizualizări
Dumitru Crudu a fost în direct.
Atelierul de Poezie și Proză - Vlad Ioviță. Ședința de sâmbătă, la Centrul Național de Excelență Profesională pentru Bibliotecari.
Îmi place
Comentează

marți, 4 aprilie 2017

http://radioiasi.ro/emisiuni/accidentul-de-dumitru-crudu-invitatiile-thaliei-cu-alex-aciobanitei-03-04-2017/

marți, 21 martie 2017

Tineri poeti din Chisinau

Rodica GOTCA

PORTRET DE FAMILIE

Sub cozorocul vechilor șăpci ale bunelului Ion,
În cutia unde-și ținea bisturiul și ața sterilă;

Sub a treia vertebră din stânga a bunicii Fevronia,
În bătăturile palmelor ei fine,
Între degetele noduroase și veșnic imaculate,

Sub litera latină care-i fără glas în ochii bunicii Fevronia,
Lipită ca o muscă de filele cărților "ce fac rău vederii",
Trecând prin vene scurtcircuitul tastelor de laptop;

În fașa dezlegată de n ori,
odată lărgită pentru doi
și pusă, proaspăt îndoliată, înaintea mea;

Între pupila și lentila mamei mele Valentina,
La rădăcinile spinilor din coroana-i de mamă,
Dându-mă huța pe cordonul ombelical;

Pe scaunul înșurubat, de tata Grigore, într-un picior X,
La o palmă distanță de masa de scris
Rectificând, la curea, caligrafia punctualității.

Mă dezbin în două fluvii,
Trag cu dinții acul unei broderii
ce va absorbi lacrimile și râsetele copiilor mei David și Daniel.

N-am vrut să mor 
ci am vrut să nasc,
Exact de strașnic cum am vrut să mă nasc.

Când eram sigură de geopolitica din ADN
strigam lozinca
și arătam la buricul pământului.
Azi îmi cânt refrenul, cu fața la un perete.


Autor: Rodica GOTCA

luni, 20 martie 2017

Astăzi, făceam anticameră la stomatolog. Alături de mine o doamnă între două vârste citea o carte în română. Fiind foarte curios din fire m-am uitat peste umăr. Citea romanul Tatianei Țîbuleac „Vara în care mama a avut ochii verzi”. Felicitări, Tatiana Țîbuleac! Oamenii te citesc peste tot!!!
Dumitru Crudu a distribuit un link.
29 de minute
Radu, un prieten din Brașov, îmi povestea ceva, dar eu nu înțelegeam ce, pentru că peste vocea sa se suprapuneau glasurile metalice ale unor tipi din capătul celălalt…
DESCHIDE.MD

duminică, 19 martie 2017


Mulțumesc, Emilian Galaicu-Păun:
Un prozator de cursă lungă.
EUROPALIBERA.ORG

Am terminat romanul lui Antonio Munoz Molina, „Iarna la lisabona”, un roman negru, unde Santiago și Lucreția fug permanent unul de altul și permanent se caută. Un roman în care se bea și se cântă mult, nimeni nu doarme noaptea și e foarte multă violență și nostalgie. Dar, mai presus de toate astea, „Iarnă la Lisabona” e un răvășitor roman de dragoste: „(...)Acum, după aproape doi ani, am recunoscut iarăși acest miros, care avea să rămână pentru totdeauna al trecutului și al fricii. Santiago Biralbo l-a simțit pentru prima oară într-o după amiază de vară, la San Sebastian, în holul blocului unde locuia.(...)” (Iarna la Lisabona, Antonio Munoz Molina)
Până azi, din povestirile lui Thomas Mann am citit doar „Moarte la Veneția”, dar azi am luat de la bibliotecă un volum de povestiri scos de Rao în 2003 și m-am pus pe citit. Am început cu povestirea CUM S-AU BĂTUT JAPPE ȘI DO ESCOBAR, unde doi adolescenți se bat undeva pe plajă, departe de ochii celor mari, dar în fața puștimii, pentru o gagică. Spectatorii rămân dezamăgiți de încăierare, pentru că au avut așteptări mai mari. Delicioasă povestire. La fel ca și altele din carte. Voi reveni cu noi impresii.

Rodica GOTCA

.....

Dau cu zarul
În coastele mesei de scris.
Închide ochii:
Să vezi cum strivesc cu lama
tâmpla unui cuțit.
Închide gura:
Să guști gemetele scaunelor
de sub șoldul obez al ideii.
Închide urechea:
Să auzi țipătul peniței înjunghiate
pe un lemn cariat de filă A4.
Închide nara stângă:
Să adulmeci scrumul sângelui albastru
ce stropește bătătura mâinii drepte. -
M-am maculat cu scris!

Autor: Rodica GOTCA

Artiom Oleacu

privesc în podea
pietricele şi scoici,
în apa (verde) sărată
copii construind moll-uri
în loc de cetăţi
(la teatru)
femei plimbîndu-se de mînă
cu bărbaţii ce fac scamatorii,
pe tobogan
cresc bătrînii sărind
peste obstacole
vine vara,
care va trece,
adaug eu,
venind pe apă
coborînd
păşind greoi
printre valuri
în ţara fără luna iunie



Autor: Artiom Oleacu

Artiom Oleacu

aici stau eu
1.70, ochi căprui
stau
69 kg
31 de ani-actor
mă impun
să stau
să observ
femei plimbîndu-se de mînă
nisipul sătul şi cerul
făcînd grimase
aud o singură
frază
între cîteva opriri
cîteva staţii
de ce stau
ce aştept
poate trenul
poate oamenii coborînd
păşind pe nisipul fierbinte
greoi
(şi)
ţara de şopîrle
scufundîndu-se
sub tălpile lor
(nu mai) stau
aici şi acum


Autor: Artiom OLEACU

Rodica GOTCA

"Decupaj"

( intertext cu Emil Brumaru)

"Cu un foarfece galben tăind toporașii
crescuți în sandale"le tale de piele,
Alergam, despletind de orașe
Rădăcinile mele cu frunze rebele.
Te-am lăsat să ghicești în potcoave
Și în focuri cu gura de seră,
Să îmi torni multe bancuri și snoave
Înfășate în foi de Kundera
Să te spargi între tâmplele mele
Cum se sparge un vis între coapse
Și să-mi guști carnea nopții sub piele
Cu fisura tălpilor arse.
Alergam despletită de bice,
Hărțuind discul lunii de foc.
" Stăpâneam prea adânce ibrice"
Ce în clocot fierbeau al tău soc.
Azi mă vezi cum conjug în tavane,
Într-un lemn cariat la mănunchi.
Tragi un fum din trecute havane
Și mă-ndemni să iau loc pe genunchi.
Eu m-așez, șifonând toporașii
Ce îmi bat ca ciocane în vene,
Tai, cu foarfece, galben, orașe
Și sandale de care m-aș teme.

Autor: Rodica Gotca