marți, 25 octombrie 2016

Chopin. O, ce frumusete!!!
Mi-a scris mamica unei eleve care frecveteaza filiala Sefan cel Mare:
Buna seara, scuze de deranj, dar tot ma frământa un gând: sunt mămica N. D. care frecventează biblioteca Ștefan cel Mare. Fetița mea a evoluat foarte mult de când merge acolo. Chiar îmi doream sa va întâlnesc ca sa va mulțumesc din suflet pt ce ați făcut pt copii! Le-ați insuflat dragostea de carte si pasiunea pt cunoaștere!!! Deaceea va implor dacă nu va reîntoarceți la biblioteca măcar sa reveniti la cercul de poezie si poate puteți influența sa reînceapă cercul de actorie. Mulțumesc încă o data si sper sa nu lăsați copiii care v-au îndrăgit atât de mult! Cu respect, T. D.

Romanian book:
Virtuosity by Daniel Cristea-Enache
Dumitru Crudu, Greetings to Trotsky, Publishing House „Univers”, Bucharest, 2016, page 160.
It's gratifying the fact (It is worth mentioning) that the volume of manuscripts which won the contest organized by a Romanian publishing house in 2015, is one of the stories. It may be a sign that the  "short" genre is revitalizing, capturing the interest of readers and publishers, who through  the law of demand and literary offer  will motivate local writers to make new short stories.
It had become quite complicated for a writer to approach this pretentious genre, taking in consideration that our editorial market require, in the last decade, short story.
They say that short story is a pretentious genre, because the author who write them should have at least two skills:  depth knowledge and linguistic detail in language in which they write their stories (especially, if these are included in a  fictional and realistic regimen), and a rich literary culture. From Radu Cosasu to Razvan Petrescu (we do not mention classics such as Sadoveanu), this double conditioning is checking and illustrating.  Once with fictional reality browsed quickly and intensively, the story or short story designs previous alternative of literary  coding. Under  "small" gestures of a character from the new story, which we read, there are whole literary chapters browsed also by the author, and by the approved lecturer. From this perspective, a story written by a cultural ignorant, an ingenue short story represents a contradiction in terms.
The second thing, which should be mentioned about the award and stories' book publication of Dumitru Crudu, is the author's age. He was born in 1967, the author of Greetings to Trotsky volume is no longer so youngish; but he is part of promotions affirmed after 1990, being a "product" of both systems, the old and the new one. An author who debuted with an editorial in the weather of market economy in the culture and published in 2016 stories of this caliber - this is a signal that other writers which are still young people can also do it.
In this contextual frame, but also independent of it, Greetings to Trotsky is an remarkable volume. Gabriela Gheorghisor used a significant (stronger, pithy) formula  in her chronicle from România literară (Literary Romania)  to define the author's technique: Blitzkrieg (narrative). Indeed, almost all texts in the book are well built and run(rolled up), quick, to points of realistic or absurd insolitar(fr.insolit absurde). One story some how longer, Don't shoot, becomes more grotesque as it advances; it was needed more textual space that the degradation relationship between elderly parents and their son well trained by his wife to be epically specified and fade. Dumitru Crudu can "do'' on equally level, very short texts. The reader expects "a clarification" of the situation or the conflict, but the story ends abruptly, without providing an explicit interpretive key. On re-reading, we find out that "the explanation" was in the story, dissipated in elements and its implied aspects.
Each story has epic autonomy and can be tasted apart from others - but together dozens of stories in the book are composing a fresco of Bessarabia itself separated from the Soviet Empire, disintegrated at the time of "that one with stain on the forehead" (for very young readers: it's Gorbachev). It's a relatively exotic world for Romanians "brothers"  beyond the Prut, but enough natural for Bessarabians from other side. The error of perspective of some Bessarabian writers without talent was to present it in a language loaded with idioms, doubling in this way its exotic through a specific language (linquistique specificity). Crudu has done intelligently, shaking pages of unintelligible Bessarabian terms and phrases for us - and using standard language that through its "transparency", the Bessarabian relief could be better seen. (All is old and all is new: Calinescu eulogies writers like Sadoveanu and Creanga for their artistic instinct to not waste idioms.)
Under the transparent language and "neutral" from Greetings to Trotsky, life situations are more easily discernible(perceptible), and conflicts can be traced up(followed) to one point, in a realistic coherence. Writers and other socio-professional categories do not have too much money or too many things to lose, since they already lost almost everything. Memorable is a birthday with cottage cheese dumplings (ravioli), an atypical (unusual) story in the volume where the main character is feminine: a poor woman, who on her birthday, lives the joy to have bought some cottage cheese dumplings (she shortchanged the seller, cheating with the scales) and obtained a bucket of water (without paying). This time, the end was provided explicit and was characterized for the condition of most pensioners from both sides of the Prut’s shores (river):
"From the hallway(entrance hall) I heard water dripping in the kitchen. Splash-splash. I stripped off my clothes and entered in the kitchenette. From the tap, several water drops were detaching (coming off) and were tumbling into the bucket. I approached myself near the bucket and whistled happily. It was almost full.
Part of the water, I poured (spilled) into a saucepan, over cottage cheese dumplings, and I lit the fire into the stove. The drops continued to fall down in the bucket. I went to the water meter to see if revolves. No, it wasn't revolving (spinning), and I clapped happily. I was happy because I was using water, but I did not paid it already several months after I discovered this method how to shoot a sliver to those from  Apă-canal (Water channel company).
More than in a good mood, I phoned Elizaveta Petrovna  and I called her to come quickly, till cottage cheese dumplings were not cold. A birthday with cottage cheese dumplings and with Elizaveta Petrovna at the table. If my husband died and my daughter went to Canada, what else could I want for my birthday? Dumplings were good!"(page 64-65).
As Bessarabian leadership has led population to poverty and hopelessness, here's a happy woman that "shoots a sliver (shoot one's bristle) to those from the Apa-canal(Water Channel Organisation)". The volume abounds in "slivers" and other  similar pitiful maneuvers; a whole series of characters enter into the category of such called famished (starving people); a more lucky subcategory is that one of stakeholders - and from all these circles, the social space from which has been cut Crudu's stories it is outlined and highlighted.
Logic, in such a framework, the collective character will be recurring: a protesters hand or mass, protesting even they do not know exactly for what conditions already, and who will not change through the protest. The atmosphere of the writer's volume, who was born in Flutura, resembles with that one of the 90 from us: the decade in which Romania counted a privileged class and mass of impoverished people in post-communist period. After the rally(mass meeting), it shows what happens in reality, besides the rallies in which, chanting, people have the illusion that something will change: "The mass meeting has ended and people has been scattered. People who came from distant districts moved forward in a hurry to their buses, unlike townspeople who left the square in even smaller groups and with reeling steps (with reluctant/flatering steps), as if not wishing to leave. And they did not want to go. The rally has finished and they hasn't had idea what to do next. How long they cried in the square, taking over the  chanting (scansions) of their leaders, they had felt inspired. But now, the excitement had left and they crawled their feets from the square, disappointed and deflated. They would wanted that the mass meeting never ended and they could continue chanting in the square."(p. 42).
Majority of Crudu's characters have "riddled" pockets, except gangsters or those from  social policy framework in which take place stories, either so properly called, being at the level of colleagues in post-revolutionary Romania. Before such successful exemplars (specimens), writers, painters, and in general, ravenous hunger ( or famished, starved, flemished) artists of Greetings to Trotsky go "in reverse gear". Confrontation had a predictable result. The famished (ravenous)character which was in the wrong place, escaped from being beaten only by throwing random, as in the titular story, the name of Trotsky "bouncers" (colossus) and "gorillas", " gadabout" "clevers (or dodgers)" and tattooed stalwarts with thick napes from the Kokos bar, with its "opaque and pink" windows.  Kicked out from Kokos by the "bugbears" (hooters) who follow him to maim, the antiheroes was screaming "randomly" threatening them with Trotsky: magically, like to a password, he had been left alone.
But I will not summarize, for letting to the reader the pleasure of reading. The stories are read with the same interest, the writer has beside the sense of observation and realistic acuteness, also a rich prosaic palette. Dumitru Crudu has passed the test of virtuosity for short prose.

tr. Elena CHIRICA
Editorialiştii a distribuit un link.
Publicat de Radu Soltan1 oră
Goleam deja al doilea urcior cu vin, când a dat buzna în restaurant Vlad.

luni, 24 octombrie 2016

nu mai avea incredere in nimeni, nici macar in el insusi.
ești ceea cum te  îmbraci.
cel mai bine e sa nu ai niciun fel de asteptari, dar sa ai sperante.
Editorialiştii a distribuit un link.
Publicat de Radu Soltan1 oră
UCIGAȘUL Vitalie Troca s-a trezit înnebunit de frică în puterea nopții: i se părea că cineva îl strânge de gât, vrând să-l stranguleze. Nu putea să respire. Nu avea…

duminică, 23 octombrie 2016

Pagini de-o duioșie nemaipomenită, de toamnă, parcă, arămii, pare-mi-se, de o naturalețe impecabilă, în volumul de proză scurtă al lui Vlad Ioviță - marele necunoscut al literaturii basarabene, intitulat după o nuvelă a sa "SE CAUTĂ UN PAZNIC", volum cu care vom inaugura seria "Basarabia Literară" îngrijită de Ioana Revnic, în cadrul colecției de beletristică Biblioteca R&R a editurii Ratio et Revelatio.
Mulțumim pentru selecția reușită, cu piese inedite în românește, realizată deViorica Zaharia și Dumitru Crudu. Transliterare în lb. română de Viorica Zaharia și Lilia Cioban-Gamarța
Sperăm să reușim publicarea cît mai grabnică și lansarea la Gaudeamus București.
"Bunicul ţinea capra de un corn. Cu dreapta. Stînga îi lipsea. De asta şi nu putea mulge capra singur. De asta îşi trezea nepoata aşa de dimineaţă.
O parte din laptele strecurat Lucica o lăsa pentru ea şi verişoara sa Titiana, sau Titi, cum îi zicea ea. Alta pentru mătuşa Tudora. Mai bine zis, pentru pruncul ei. Tudora era mare, voinică şi frumoasă. Şi făcea cîte un copil în fiece an aproape. În vara ceea bunicul se plîngea că‑l dor ochii. Se zice că laptele de mamă tînără îi bun de leac. Şi Tudora îi lecuia ochii cu lapte dintr‑al pruncului. Capra venea să completeze lipsa.
Aşa cum sta întins pe patul din ogradă cu capul pe genunchii rotunzi şi albi, cu obrazul scofîlcit în palma roză, o frunză veştedă într‑o scoică de sidef, bunicul părea şi el un copil de‑al Tudorei, un copil bătrîn şi cuminte!
Femeia îşi descheie bluza decolorată şi sînul ei răsări din ascunziş ca soarele din codru.
Sîngele îi năboi bunicului în obraz, pleoapele îi clipiră speriate şi îi rămaseră închise.
– Tată, deschide ochii, îi porunci Tudora duios.
Slobozită din sînul frămîntat, raza de lapte se frînse, se împrăştie şi umplu bazinul tulbure al ochiului îmbătrînit."
Din "Un hectar de umbră pentru Sahara" (1984)
Știu că majoritatea problemelor se rezolvă de la sine, așa că dă-mi răbdare.”
(Antoine de Saint Exupery)
ce păcăleală ideea de corectitudine politică. Ieri, era comunismul- azi, corectitudinea politică. Comunismul de ieri e corectitudinea politică de azi. Dacă ieri nu-mi plăcea comunismul, de ce azi ar trebui să-mi placă această nouă și atât de agresivă ideologie, care e corectitudinea politică? O ideologie care iti este bagata pe gat, cu forta. Nu-mi place comunismul, si nici corectitudinea politica. Lumea merita ceva mai bun. Altceva.
AM vazut ieri filmul lui Cristi Puiu SIERANEVADA. O CAPODOPERĂ.
Atata lume din Chisinau se plange ca nu se difuzeaza filme românești si in republica Moldova, dar când sunt proiectate, oare câți vin să le vizioneze? Ieri, chiar și la poiectia acestui uluitor și mare film- Sieranevada de Cristi Puiu- mai erau locuri goale în sală. Și nu-mi pot explica de ce, odată ce atâția se plâng că nu se aduc filme românești la Chișinău. Sunt curios ce se va întâmpla azi. Pentru că și azi va rula la Odeon. Merita să fie văzut, fiindcă SIERANEVADA e, fără să rostesc cuvinte mari, o capodoperă.

sâmbătă, 22 octombrie 2016

si eu am luat candva, demult-demult, premiul nobel
Radio Chișinăușinău - 89,6 FM Ungheni - 93,8 FM Tighina -106,1 FM Cahul - 93,3 FM Edineț - 104, 6 FM Briceni - 102,6 FM Droc...

si eu am luat candva demult-demult premiul nobel

vineri, 21 octombrie 2016


Și cât te-am mai iubit

OF, CLAVA, CLAVA Când poliția rutieră m-a oprit în Piața Marii Adunări Naționale, am crezut că e o glumă și am coborât nepăsător din mașină, nebănuind nici cu spatele că o să mă umfle mascații, [...]
am trimis cartea mea de proza- salutari lui trotki- la zeci de critici literari si cei mai multi dintre ei nici macar nu au citit-o, nici vorba sa mai si scrie despre ea. au scris doar cei carora nu le-am dat cartea. habar nu am de ce. dupa fiecare carte pe car eo publici, te simti asa de umilit, incat te intrebi la ce bun sa mai publici carti odata ce nimeni nu le cumpara, si nimeni nu le citeste. sa scrii are sens ca scrii pentru tine, dar de ce sa mai publici? Chiar nu are sens.
Cu toate ca romanul lui Varujan Vosganian a castigat un important si foarte prestigios premiu literar international- Premiul Angelius din Polonia- unele publicatii culturale nu au dat nicio stire despre asta. Oare numai de aia ca Vosganian face parte dintr-o alta tabara literara? Dar oare literatura nu ar trebui sa fie deasupra tuturor disputelor literare?
Editorialiştii a distribuit un link.
Publicat de Radu Soltan9 ore
Iulia s-a așezat pe marginea patului mamei, pe când Mihai a rămas în picioare, de unde o privea cu milă și tristețe. Mama și-a deschis ochii și s-a uitat îndelung la fiica ei, de parcă nu înțelegea cine e.

joi, 20 octombrie 2016

gandeste-te, nevroza ta nu e așa de puternică precum ești tu altfel demult te-ar fi făcut praf...
Editorialiştii a distribuit un link.
Publicat de Radu Soltan9 ore
În dimineața asta, am străbătut jumătate de oraș ca să-l vizitez pe tatăl lui Gicu, pe care nu l-am mai văzut de vreo cinci ani. Gicu m-a sunat din Irlanda și m-a rugat…
Dumitru Crudu a distribuit un link.
5 ore
Tiuk! (k-avem kef)

miercuri, 19 octombrie 2016

Editorialiştii a distribuit un link.
Publicat de Radu Soltan7 ore
Astă-noapte, Vladimir Petrovici s-a trezit tocmai de șase ori ca să meargă la toaletă și să-și deșarte vizica urinară și de fiecare dată adormea atât de greu după asta. Nenorocita aia de prostată. Nu-l mai lasă să se odihnească deloc. Cum îl mai…

 sunt un om imperfect, si am gresit  de multe ori. dar anume asta si m-a impins inainte. dorinta de-a demonstra ca totusi adevaratul meu eu nu e ala cand fac rau. 

luni, 17 octombrie 2016

cand are cea mai mare nevoie de ajutorul nostru, atunci nu i-o acordam. asa, de-al naibii...
Editorialiştii a distribuit un link.
Publicat de Radu Soltan7 ore
Am înghețat. Vreau căldură. De cinci zile dârâdâi de frig și nu mă pot încălzi.

Ana Mănescu lecturand UN AMERICAN LA CHISINAU

cand te da jos din picioare depresia sau nevroza, uita-te in oglinda sau la fotografiile tale din copilarie...

duminică, 16 octombrie 2016

Rascrucea de la Rascani si Posta Veche e un loc blestemat. Al doilea accident in doua zile- despre asta discutam cu Stefan, in timp ce coboram dealul, cand in fata ne-a iesit o masina si cat pe ce sa se buseasca in noi...

Reeditarea lui Cristian Popescu - Revista Apostrof
Exemplarul alfa şi-a modelat specia fără intervenţie directă. Dan Coman, Claudiu Komartin, Radu Vancu şi, de curând, Dumitru Crudu (La revedere tată, 2015) îi ...