duminică, 25 decembrie 2011

Atelierul de scriere creatoare în proză - 1001 de zile şi nopţi

Între 1 martie 2008 şi 13 iulie 2009, am propus şi am concretizat în cadrul Phantasma – Centrul de Cercetare a Imaginarului din Cluj (existent şi funcţionabil la Facultatea de Litere) un atelier de scriere creatoare în proză, concentrat pe arta naraţiunii în seria de povestiri O mie şi una de nopţi.
Între 1 martie 2008 şi 13 iulie 2009, am propus şi am concretizat în cadrul Phantasma – Centrul de Cercetare a Imaginarului din Cluj (existent şi funcţionabil la Facultatea de Litere) un atelier de scriere creatoare în proză, concentrat pe arta naraţiunii în seria de povestiri O mie şi una de nopţi. Atelierul, numit 1001 de zile şi de nopţi, s-a desfăşurat, de obicei, sâmbăta dimineaţa (cu excepţia vacanţelor şi a sesiunilor de examene) la Facultatea de Litere, în sala Popovici sau la sediul Phantasma, vreme de 2-3 ore, şi a durat 500 de zile. Experimentul a fost încheiat printr-o tabără de 10 zile în iulie 2009, organizată la Polul Cultural Cetate, sponsorizată de Uniunea Scriitorilor din România şi de Fundaţia Mircea Dinescu. Ultimele retuşuri ale manuscrisului care va fi publicat în 2012 sau 2013 au fost făcute într-o microtabără de 3 zile din iulie 2010. Experimentul a fost exportat şi în America, întrucât, la propunerea mea, între 22-24 septembrie 2010, s-a organizat un microfestival de po­vestiri (sub formă de concurs simbolic – The 1001 Nights Story-Telling Festival in New Orleans) între povestaşi români şi povestaşi neworlinezi.

Iată acum şi aici o sinteză a rezultatelor de la atelierul de scriere creatoare în proză 1001 de zile şi de nopţi: 1. au parti­cipat la experiment 16 studenţi de la secţia de Literatură Universală şi Comparată (majoritar) şi, cu intermitenţe, 2 invitaţi speciali dinafară (din Bucureşti şi Constanţa); 2. au fost scrise peste 100 de povestiri, din care au fost păstrate în manuscrisul final, spre publicare, 94 de povestiri (4 scrise colectiv, 6 scrise la 2 mâini – adică de către 2 autori - şi 84 scrise individual); Pe lângă povestirile propriu-zise, manuscrisul a necesitat şi scrierea unor legături (poduri) epice explicative între textele propriu-zise, în anumite cazuri inclusiv aceste legături transformându-se în povestiri.

Scopul atelierului a fost redactarea unor povestiri înrudite şi similare (tehnic, stilistic) cu cele din O mie şi una de nopţi,
dezvoltând însă personaje “paralizate” epic, deja existente în textul consacrat al suitei de poveşti, dar cu o partitură foarte redusă, minimală, care permitea dezvoltarea epică într-o nouă suită de poveşti. Convenţia narativă a fost conservată identic: s-a pornit de la o primă povestire-uter sau povestire-scorbură, matrice pentru următoarele povestiri care aveau nevoie de lianturi şi punţi tematice, astfel încât trecerea de la un text la altul să curgă firesc. În noua suită de poveşti, nu Şeherezada este personajul central, ci sora sa, Doniazada, şi una din sclavele acesteia, Raşazada (personajul acesta nu există în O mie şi una de nopţi, ci a fost inventat), ele fiind povestitoarele care impun ritualul narativ şi în acelaşi timp ascultătoarele de performanţă. Lor li se adaugă un al treilea personaj povestitor, regele Şahzaman, fratele vestitului şi sângerosului rege Şahriar, pe care Şeherezada se străduia să îl înduplece prin naraţiuni ritualice nocturne să nu mai ucidă fecioare. La nivel mimetic, în cadrul atelierului de proză 1001 de zile şi de nopţi, ne-am propus ca povestirile scrise experimental să acopere trei scopuri explicite: acţiunea să menţină curiozitatea cititorului, stilul de redactare şi atmosfera să respecte cutumele arabe, persane, indiene ori de altă coloratură orientală din O mie şi una de nopţi; şi, în al treilea rând, în fiecare text să funcţioneze în mod demonstrativ o morală de fabulă.

În cele ce urmează, iată două povestiri izbutite în cadrul atelierului: cea dintâi este o povestire colectivă, scrisă la Cluj în 2008; a doua este o povestire individuală, scrisă în tabăra de la Polul Cultural Cetate în 2009, unde am fost găzduiţi de Mircea Dinescu.

Ruxandra Cesereanu

Din revista CORPUL T

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Trandafirii

Câțiva trandafiri încă înfloriți în plină toamnă în stradă. Copyright: Ecaterina Ștefan