„Sunt convins că factura scriitoricească a lui Busuioc, prin modul de abordare a realitatăţii combinând temele tragice cu umor, sarcasm şi ironie va fi pe placul cititorului ceh“

Interviu cu traducătorul ceh Jiří Našinec

realizat de către Lidia Sofica-Našinec

 

Traducerea romanului „Spune-mi Gioni!“a aparut la editura Havran din Praga. Lansarea acestuia a avut loc în cadrul Târgului Internaţional de carte, ediţia a XVIII-a, desfăşurat la Praga între 17 şi 20 mai 2012.

Lidia Sofica-Našinec: Prima întrebare va fi legată desigur de primul impuls care a declanşat ideea de a traduce literatură română din Basarabia.

Deci, mai exact când şi cum s-a născut ideea de a le prezenta cititorilor cehi un scriitor de dincolo de Prut?

J.N. Având în vedere că literatura română şi-a croit singură drumul spre universalitate, mă deranja faptul că valorile incontestabile pe care le are literatura basarabeană nu se cunosc în România, sau mai precis sunt trecute cu vederea.  Cum  în revista „România literară“, cu câţiva ani în urmă, critici celebri comentau romanele lui Aureliu Busuioc de început prin prizma literaturii actuale, mi-am zis că aceasta e  chiar o lovitură sub centură.  E clar că nu cunosc situaţia de acolo, paza ideologică era pe atunci mult mai strictă decât la Moscova, în timp ce în România îndepărtarea schemelor ideologice constituiau începutul celui de-al patrulea val al prozei postbelice în jurul anilor ´58 apăreau în literatură G.Bălăiţă, N.Velea, Fănuş Neagu, în Moldova Sovietică nu erau nici semne de „dezgheţ“.

La început a fost curiozitatea - aici exista editura „Svět Sovětů“(Lumea Sovietelor) ulterior avea să se numească Lidové Nakladatelství (Literatura Populară), am încercat să descopăr alte nume, căci  apărea numai Ion Druţă, tradus, desigur, din rusă.

După ce  tov. Strouhal –redactorul şef al editurii Práce (Munca) a încercat să mă convingă în nenumărate rânduri să intru în partid, sau măcar în SSM (UTC), dar  fără nici un succes, a vrut să intru măcar în Asociaţia de prietenie cehoslovaco-sovietică şi i-am pus condiţia să înfiinţeze secţia moldovenească, s-a terminat cu „peţitul“.

Înainte – ca soldat al Armatei Populare Cehoslovace – am primit ca premiu la un concurs de cunoştinţe  o excursie la Kiev, am căutat prin librării cărţi moldoveneşti dar n-am găsit decât româneşti. Am cunoscut un tip moldovean, care se uita şi el la cărţi,   m-a privit suspicios când am dat de cartea lui Adrian Maniu „Lupii de aramă“, am intrat în vorbă, mi s-a plîns că în Moldova nu dai de cărţi româneşti nicăieri, ba mai mult, în buletin, deşi se numea Ion, era trecut Ivan.

Cînd lucram  deja ca redactor la editura Odeon,  în 1986, prima carte comandată de colegul care o citise în limba rusă – printr-o agenţie literară rusă, (pentru că avusese succes în Rusia) a fost „Zbor frânt“ de Vladimir Beşleagă;. Traducerea a mers greu, fiind obligat să citesc cu voce tare, textul cu litere chirilice obosindu-mă enorm.

L.N. Să ne întoarcem la romanul lansat acum. Cehii îl cunosc deja pe Maestrul Busuioc din romanul „Pactizând cu diavolul“, care a avut recenzii bune şi în presă, şi la radio. Prin ce te-a cucerit? Prin ce-i va convinge pe cititorii cehi?

J.N.Romanul ajută la dezvăluirea adevărurilor istorice care ne-au fost ascunse ani de zile. Mi-amintesc cum la şcoală ni se dădea ca exemplu de convieţuire idilică cea a popoarelor din Uniunea Sovietică.

În acest roman suntem martorii metamorfozei treptate a personajului principal şi povestitorului Ion dintr-un netrebnic chiar simpatic la început, într-un   instrument flexibil al represiei, care nu se sfieşte să  asiste chiar la deportarea părinţilor în Siberia. Subtitlul cărţii parafrazează denumirea tratatului educativ din sec XVI „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie“. Această parafrază este însă o crudă ironie, deoarece povestitorul lui Busuioc apără postulate de neapărat din punct de vedere moral. Nepotului său, orbit de „poleiala vestică“, i le prezintă de-a dreptul serios, cu convingerea că imperiul rus se va reface.  

Sunt convins că factura scriitoricească a lui Busuioc, prin modul de abordare a realitatăţii combinând temele tragice cu umor, sarcasm şi ironie va fi pe placul cititorului ceh, receptiv la literatura de acest gen. 

L.N. Ne poţi destăinui ce planuri de traduceri ai?

J.N. Planurile mele de traducere sîunt generoase pentru moldoveni...dar, având în vedere că iubitul nostru guvern măreşte fără discernământ TVA la cărţi, suntem practic la mâna Celui de Sus... Mă interează mult Ştefan Baştovoi, Dumitru Crudu, Iulian Ciocan şi...,natural, Nicolae Rusu.

Interviu realizat de către Lidia Sofica-Našinec