Atunci cînd vine vorba despre trecutul comunist, societatea contemporană din România şi din Republica Moldova se împarte tranşant în cei care se uită critic şi cu mînie spre ceea ce se întîmpla în Uniunea Sovietică sau în România ceauşistă şi în cei care au nostalgii foarte mari după acea perioadă. Pentru unii acele timpuri sînt mumă, dar pentru alţii ciumă. Se pare că între cele două tabere nu prea există vase comunicante, de parcă ar trăi în două lumi diferite. Cu toate astea, scriitorii sînt cei care au încercat să construiască punţi şi să distrugă zăplazurile.

Unul dintre primii care a căutat să-i înţeleagă pe nostalgici a fost regretatul scriitor Gheorghe Crăciun în romanul Pupa rusă, în care a încercat să privească la lume prin ochii unei activiste comuniste. Şi Ştefan Baştovoi, dar şi Iulian Ciocan au o atitudine critică faţă de realitatea sovietică pe care au căutat, însă, s–o descrie, fără s-o judece, lăsîndu-i pe cititori să tragă concluziile.

În romanele lor Iepurii nu mor şi Înainte să moară Brejnev, cei doi scriitori au încercat şi ei să-i înţeleagă pe cei care gîndesc altfel decît ei.

Subiectul romanului Sînt o babă comunistă, Dan Lungu l-a dibăcit în timp ce, ca sociolog, făcea interviuri pentru o cercetare care se numea Viaţa de zi cu zi în întreprinderea socialistă şi acolo a întîlnit o bătrînă, nostalgică incurabilă, cu care a făcut un interviu. Ceea ce-l izbise pe Dan Lungu şi ceea ce-l împinsese, în consecinţă, să scrie romanul, fusese faptul că femeia îşi iubea trecutul, avînd nenumărate argumente în acest sens.

Dan Lungu: „Pe mine m-o frapat fermitatea cu care ea susţinea că comunismul a fost bun, pentru că nostalgia după o dictatură în care nimeni nu putea s-o ducă bine, sau 99 la sută nu putea s-o ducă bine şi bătrîna asta a făcut parte din cei care au dus-o prost. Ei bine, cu toate astea, ea, ca şi mulţi alţii, erau nostalgici după călău şi asta mi s-a părut un subiect demn de un roman.”

Ceea ce a încercat Dan Lungu este să vadă lumea, dar mai ales trecutul, prin ochii bătrînei. Pentru că aveau opinii foarte diferite faţă de epoca lui Ceauşescu, ca şi faţă de ceea ce a urmat după, ispita de-a scrie romanul a fost foarte mare. Deci, prozatorul a încercat să scrie despre o epocă foarte întunecată din perspectiva bătrînei. Drept rezultat, i-a ieşit un roman foarte savuros, care s-a bucurat de un mare succes în România şi în Occident.

Nici unul dintre aceşti scriitori nu are simpatii socialiste.Şi nici unul dintre ei nu şi-a propus să dea de toţi pereţii cu cei care le au. Ci, dimpotrivă chiar, au căutat să vadă realitatea cu ochii lor. Şi, astfel, să-i înţeleagă.