SCANDALUL ICR. Revolta papioanelor l-a învins pe Ponta

Autor HORIA TABACU

text aparut in EVZ.ro

Premierul Victor Ponta s-a speriat. Voci experimentate şi de încredere i-au şoptit că Patapievici poate deveni un fel de Arafat şi Piaţa Universităţii este liberă chiar dacă a fost "decorată" cu sârmă ghimpată. Mai este şi cald, protestatarii, nu prea au bani de concediu. Chiar şi scutierii s-au plictisit de atâta instrucţie. A fost sfătuit să cedeze repede până nu se face prea târziu. A fost ascultător şi, aflat în Austria, a avut o discuţie cu directorul Institutului Cultural Român din Viena, la Forumul economic România-Austria. Premierul a întrebat de ce protestează şeful ICR şi a spus, zâmbind, că el nu vrea să îl schimbe pe Patapievici.

Victor Ponta şi-a imaginat că a scăpat. Deocamdată asta nu s-a întâmplat. Patapievici nu a reuşit să se înţeleagă cu cei care îl invitaseră în parlament şi nu s-a mai dus. Directorul ICR a dorit ca întâlnirea de la Parlament să se desfăşoare în anumite condiţii şi în prezenţa unui număr mare de ziarişti.

Decontul unui gest necugetat al Premierului poate dura şi îl poate costa scump.

Scandalul ICR, între "epurare" şi "culoare" politică

Andrei Udişteanu
Trecerea Institutului Cultural Român (ICR) în subordinea Parlamentului a stârnit, în ultima săptămână, reacţii vehemente, în special din partea celor care au participat la programele acestuia.

Cei mai mulţi artişti care au colaborat de-a lungul timpului cu institutul cred că schimbarea nu este normală. De cealaltă parte, însă, o serie de autori-editorialişti care au fost, de altfel, promovaţi de ICR în diverse ocazii, critică acum institutul cu care au colaborat. Prin ICR au fost traduse 259 de titluri, printre care şi cărţi semnate de fostul ministru Varujan Vosganian. Într-un post publicat pe blogul personal, acesta sugerează că instituţia ar fi fost politizată.

"Dincolo de activitatea culturală, conducerea ICR a avut unele poziţii publice care au aruncat, uneori, institutul ca pe o minge de rugby în grămada încleştărilor politice. Asta nu ar fi trebuit să se întâmple şi cred că executivul ICR ar fi trebuit să manifeste o anumită precauţie", scrie acesta.

Adaugă totuşi că i se pare nedreaptă "această campanie de denigrare a conducerii executive a ICR".

Ceva mai critic cu decizia de a subordona ICR Parlamentului, pianistul Lucian Ban, elogiat în publicaţii ca "New York Times", crede că e vorba de "o epurare politică".

"Băsescu a patronat"

"Este o epurare politică ce aminteşte de anii '50 şi în acelaşi timp un abuz de putere. În SUA, unde sunt de asemenea cetăţean, aşa ceva nu ar fi posibil, iar oamenii politici care ar face o asemenea propunere şi-ar distruge cariera publică. Ordonanţa acestui guvern modifică de asemenea sensul misiuni ICR de la promovarea culturii române în lume, la promovarea culturii române către diaspora românească", a transmis Ban, pentru "Evenimentul zilei".

De cealaltă parte, scriitorul Stelian Tănase, unul dintre autorii promovaţi de ICR, cunoscut pentru opiniile sale pro-USL, publică pe blog că "Băsescu a patronat grupul de intelectuali şi artişti aciuat sub streaşina ICR din Aleea Alexandru".

Acesta scrie că "ICR a făcut destule lucruri bune", dar susţine că cei din institut ar fi fost un grup "foarte activ în propagarea imaginii lui Traian Băsescu".

În cealaltă tabără, compozitorul Dan Dediu, un alt invitat frecvent al ICR, crede însă că promovarea "s-a făcut fără niciun parti pris". "Comisiile care au selectat prezentările peste graniţă au fost formate din persoane independente. Totul a fost transparent şi, din câte ştiu eu, foarte multă lume, implicată sau neimplicată politic, a beneficiat de aceste prezenţe. Lucrurile s-au dovedit în ultimii ani extrem de benefice", a spus Dediu.

"Totul a fost transparent şi, din câte ştiu eu, foarte multă lume, implicată sau neimplicată politic, a beneficiat de prezenţe (peste graniţă –n.r.)"
DAN DEDIU, compozitor

Contradicţie: printre criticii ICR sunt şi persoane promovate de institut, deşi s-au exprimat pro-USL

EVZ.ro