luni, 25 iunie 2012

un sonet

in seara asta cu tatăl meu ne-am întins pe spate în iarbă, unul lîngă altul, şi am stat cu ochii inchisi. Spre deosebire de mine, tatăl meu vorbea mereu. Apoi a adormit in iarba tuns ridiche, pe deal, pe spate în iarbă. Nu departe de drum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu