In memoriam

Anatol Ciocanu

xxx

...E drept?

E-adevărat?

Şi pot s-o spun?-

Ce-i viaţa omului rău,

Ce-i viaţa omului bun, când sub acelaşi numitor comun

Călătorim spre o oră de-nălţare

Şi când luminea ei se stinge-n zare

Şi omul rău

Şi omul bun

Renaşte,

Dispare?

Pe piatra de mormânt, de-o voi avea,

Să-mi scrii negru pe alb, iubita mea:

„Tu, cel grăbit, care prin preajmă-mi treci,

Să nu mă pomeneşti cu lacrimi reci.

Citind aceste singure cuvinte,

De mine-viu-tu să-ţi aduci aminte

Şi sămi citeşti în şoaptă,

Uitat şi visător:

„O, mamă, dulce mamă...”,

„Mai am un singur dor...”-

Voi învia-n pământuri, spre mări rătăcitor...