miercuri, 20 iunie 2012


In memoriam
Anatol Ciocanu
xxx

...E drept?
E-adevărat?
Şi pot s-o spun?-
Ce-i viaţa omului rău,
Ce-i viaţa omului bun, când sub acelaşi numitor comun
Călătorim spre o oră de-nălţare
Şi când luminea ei se stinge-n zare
Şi omul rău
Şi omul bun
Renaşte,
Dispare?
Pe piatra de mormânt, de-o voi avea,
Să-mi scrii negru pe alb, iubita mea:
„Tu, cel grăbit, care prin preajmă-mi treci,
Să nu mă pomeneşti cu lacrimi reci.
Citind aceste singure cuvinte,
De mine-viu-tu să-ţi aduci aminte
Şi sămi citeşti în şoaptă,
Uitat şi visător:
„O, mamă, dulce mamă...”,
„Mai am un singur dor...”-
Voi învia-n pământuri, spre mări rătăcitor...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu