luni, 25 iunie 2012

Cadenţă


Presez frunze, le ţin mult timp apăsat,
pîna nervurile lor îmi intră în palme,
pînă nu mai înţeleg de ce fac asta,
presez petale de flori şi boboci abia-nmuguriţi
e timpul să-şi dea seva-n afara,
să se sufoce-ntre foi de ziar.
Le-a venit timpul de moarte.

Bag degetele-n apa sărată a mării,
apoi le vâr în gură.
Sap în ţărână.
Aşa neputinţa răscoleşte în mine.
Ia-te în mâini, îmi zice
şi se piteşte într-un interior sigur,
 îmi împrumută ritmul
cu care trăiesc.

Ţin pleoapele strâns închise,
să nu intre vanitatea
de la capătul căutărilor mele.
Culeg scoici sfărâmate,
le-nghit. Nu plâng, nu acopăr
cu palma.

octombrie 2011

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu