Un poem de Radu VANCU

Radu Vancu

XXX

 

 

Hei, tati, când stăteam lângă cadavrul tău,
aș fi dat orice să fiu cei 20 de wați
care fac creierul să funcționeze.
Acum, când dorm lângă trupușorul cald
al lui Sebastian, știu că 20 de wați pot ilumina
ca un rug de o mie de cadavre –

și că asta e Frumusețea naibii. Frumusețe, tu,
flagel al inimilor, rug al cadavrelor dragi,
ești un beculeț de 20 de wați.
Momentul ăla când cobori în bucătărie noaptea,
Sebastian are febră și te duci să iei din frigider
Nurofenul cu gust de portocale
cumpărat seara de la farmacia de la colț
(sperai să n-ai nevoie de el) și,
când deschizi ușa frigiderului,
constați că beculețul de 20 de wați s-a ars.
Și febră, și spaimă. Iei Nurofenul și urci
la trupușorul cu 40 de grade și 20 de wați.