luni, 8 aprilie 2013

Poezie de Zina Bivol

O nouă Pasăre
Mi-a îmbătrînit pielea
Pe genunchiul mamei mele,
Iar gutuiul a însurit pînă la rădăcini.
Cuprind tulpini de om
Şi doar pe o mînă
Au mai rămas frunze verzi
De unde aş putea culege îmbrăţişări
Arse de soare.
S-au uscat oasele
Ca lemnul din podul casei
Dacă mi-aş da foc
Într-un înveliş de smirnă
Şi tămîie poate s-ar ridica din mine
O nouă Pasăre Phoenix,
Vreau să trăiesc şi după moarte.


M-am îmbrăcat toată în tine

Sunt aici să fac parte din tine.
Ruptă în două jumătăţi
Înclei cărămidă cu cărămidă
Zidind o cetate romană
În care să arunc cu pietre
Cînd am să mă urăsc.
Eşti omul pentru care niciodată
Nu mi-a fost ruşine să greşesc.

Ieri ar fi trebuit
Să mă mărit
Din fericire nu erai tu !
Stau ca o proastă
Cu vorbele altora în gura mea.
Albă ca varul
În loc să dau tulpina copacilor
Văruiesc crengile că-s mai încurcate
Îmi seamănă mai mult.
Atîrnată de aceeaşi soartă
M-am îmbrăcat toată în tine,
Şi mă dezbrac de mine.



Avem acelaşi trecut
Între apus şi răsărit
Stau gemenele noastre îndrăgostite
Care frămîntă pămîntul cu coatele,
Din toate uscăturile
S-a copt pînă şi cuptorul.
E  ca o pîine arsă,
Cu glasul răguşit fredonează sub castan
O melodie de Beetoven
Aşteptînd să i se scuture cenuşa
Care doarme în rezerve.
"Ce mă doare cel mai mult,
e toate vremea pe care am pierdut-o" *
Văruind lemnele din mine să nu le mănînce furnicile.
Oamenii se cunosc prea bine între ei,
Dar le este teamă să-şi arate frica
Repetînd aceleaşi greşeli
cu pasiune nebuna de a încălca
tradiţiile vieţii.
Ca o coadă de porc căutam glod mai murdar decît acasă.
Între om şi umbrelă
Au mai rămas îngerii
Să slujeasca singurătaţii.
"Timpul nu trece, ci se învîrteşte în loc" **
Prin noi se repetă acelaşi trecut ...
rămîne schimbată doar apa de la botez.
Creşteţi oameni ca să vedeţi prin voi
cum au înflorit salcîmi.
*" Un veac de singurătate" -Gabriel Garcia Marquez
**" Un veac de singurătate" -Gabriel Garcia Marquez


Jurnalul dimineţilor
În fiecare dimineaţă
Răsar ca un soare pe patul meu,
Îmi întind razele ca o busolă care osiciliază
Între polul nord şi polul sud
Pînă cînd trezesc toţi muşchii la viaţă.
Luni
Reuşesc să prind dimineaţa
Doar cînd trece deja în amiază.
Aşa încep săptămînile de cînd nu le mai număr.
Din ziua asta am uitat toate calculele…
Ştiu doar că marţi trebuie să fug
La medic, acolo
Infirmierul îmi pregăteşte deseori infuzie de ceai
Zice că ajută pentru memorie.
Oricum nu uit niciodată ziua de miercuri
Cînd merg la librărie să-mi caut librarul.
Citeşte toată ziua deoarece
Sunt puţini cumpărători,
Dar din toate cărţile îi place
Să citească femeile.
Aşa aşteptăm împreună pînă vine
Călătorul…
Vineri am atelierul de creaţie,
Aici scriem toate capodoperele marii literaturi.
De fapt caietul se murdăreşte de joi
Pentru că pagina a început să gîndească în spaţiu.
Sîmbătă
Scriu scenarii de nuntă,
Unde mă îndrăgostesc de toţi mirii…
Treptat am devenit mireasă
A multor călători, care nu au călătorit niciodată pe jos.
Dezbrăcatul miresei nu mă încîntă
De aceea îmi îmbrac bine evenimentul.

Duminică dimineaţa
Îmi caut buchetul prin aşternut…
Probabil l-a prins altcineva.
Mîine e luni ?
Nu, nu am uitat
Încă o duminică, cadru dublu
Reuşesc să prind dimineaţa
Doar cînd va trece deja în amiază.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu