duminică, 19 martie 2017

Rodica GOTCA

PORTRET DE FAMILIE

Sub cozorocul vechilor șăpci ale bunelului Ion,
În cutia unde-și ținea bisturiul și ața sterilă;

Sub a treia vertebră din stânga a bunicii Fevronia,
În bătăturile palmelor ei fine,
Între degetele noduroase și veșnic imaculate,

Sub litera latină care-i fără glas în ochii bunicii Fevronia,
Lipită ca o muscă de filele cărților "ce fac rău vederii",
Trecând prin vene scurtcircuitul tastelor de laptop;

În fașa dezlegată de n ori,
odată lărgită pentru doi
și pusă, proaspăt îndoliată, înaintea mea;

Între pupila și lentila mamei mele Valentina,
La rădăcinile spinilor din coroana-i de mamă,
Dându-mă huța pe cordonul ombelical;

Pe scaunul înșurubat, de tata Grigore, într-un picior X,
La o palmă distanță de masa de scris
Rectificând, la curea, caligrafia punctualității.

Mă dezbin în două fluvii,
Trag cu dinții acul unei broderii
ce va absorbi lacrimile și râsetele copiilor mei David și Daniel.

N-am vrut să mor 
ci am vrut să nasc,
Exact de strașnic cum am vrut să mă nasc.

Când eram sigură de geopolitica din ADN
strigam lozinca
și arătam la buricul pământului.
Azi îmi cânt refrenul, cu fața la un perete.


Autor: Rodica GOTCA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu