sâmbătă, 18 martie 2017

Doina ANDRONII

În ultima cameră n-am intrat de când am scos spațiul la licitație, are lacăt.
La parter, am două odăi, în una îmi țin mașina de scris și parfumurile timpului. Ador mirosul zilei de 16 decembrie.
În odaia din stânga, citesc... citesc și usuc flori de dovleac, de cais și gutui, pentru semne de carte. Mor după florile de mac, dar săptămâna trecută, mi le-a luat vântul de pe pervaz. Cât am mai plâns în mansardă...
Acolo plâng mereu, când vine toamna.
În următoarea, probez rochii și dansez până se ridică praful ca ceața, de nu mai văd pe unde calc. În camera din dreapta, cânt la pian, e cea mai mare și mai luminoasă dintre toate. N-am pus draperii, ca să pot vedea răsăritul și apusul notelor muzicale ce zac, în caiete, pe parchetul aspru și cariat.
Casa este mare, am odăi pentru orice stare.
- Poftim, intrați, simțiți-vă ca acasă!


Autor: Doina ANDRONII

Un comentariu:

  1. Natalia Stanciu18 martie 2017, 23:34

    Italienii au o vorbă, "signori si nasce , non si diventa " , aici însă vreau să spun că "poet se naște ,nu se devine " și Doina ANDRONII este scriitoare della naștere,s-a născut cu penița mână,CHAPEAU !!!!��bravo !!!!

    RăspundețiȘtergere