XXXX
Alunecam prea tristă
Pe o linie roșie de tren,
Mă scutura vântul-
Sunt și nu sunt,
Și-mi spulbera identitatea
Liberă de concretețe,
Înnecată de o subită defrișare,
Mâncam și plângeam,
Și-mi cădeau obrajii
Pe o catifea verde-
Amară la gust, tăioasă la atingere.
Mânca și plângea
De la miază-zi, miază-noapte
Cenușa în care am ars
Și de unde am renăscut,
Aprinzând și stingând un cărbune.
Și eram unde nu-s,
Și călcam pe unde nu merg
Și suflam cum nu suflu
...demult...
Autor: RODICA GOTCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu