joi, 2 martie 2017

Rodica GOTCA

XXXX

Alunecam prea tristă
Pe o linie roșie de tren,
Mă scutura vântul-

Sunt și nu sunt,

Și-mi spulbera identitatea
Liberă de concretețe,
Înnecată de o subită defrișare,

Mâncam și plângeam,

Și-mi cădeau obrajii
Pe o catifea verde-
Amară la gust, tăioasă la atingere.

Mânca și plângea

De la miază-zi, miază-noapte
Cenușa în care am ars
Și de unde am renăscut,
Aprinzând și stingând un cărbune.

Și eram unde nu-s,
Și călcam pe unde nu merg
Și suflam cum nu suflu
...demult...

Autor: RODICA GOTCA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu