Cristian MARIUŢA

Cristian MARIUŢA

nu mă va lua nimeni în seamă

Lansarea volumului de poezie semnat Marius Cristea a fost preconizată pe data de 11 mai. Se anunţa a fi un eveniment pompos, c multă lume populară şi mai puţin, nemaivorbind de faptul că toate canalele de televiziune trîmbiţau de vreo săptămînă despre o vreme caldă, fără nori, aşa că evenimentul putea fi uşor găzduit de terasa Uniunii Scriitorilor, un loc iubit al oamenilor de cultură, dar şi al amatorilor.
Data şi locul au fost fixate, persoane influiente - invitate, cărţile - frumos împachetate şi aşteptau cuminţi ziua cea mare, la fel ca şi agentul de promovare a poetului şi patronul editurii care a publicat volumul. Totul părea a merge strună.
În data de 10 mai, în jurul ore 11 seara, trupul neînsufleţit al marelui poet a fost descoperit de către soţia sa în baia apartamentului săi cu 4 odăi din sectorul Centru. Doamna Criste, şocată, se apucă să să-i telefoneze pe toţi cei care i-a găsit în agenda de contacte a soţului, urlînd în receptor că e disperată şi dacă nu vine cineva, îşi va urma soţul.
În vreo jumătate de oră, apartamentul familiei Cristea fu invadat de un număr mare de oameni. Primii au sosit agentul de promovare şi patronul editurii, ambii agăţîndu-şi cîte o fizionomie îngrijorată, copleşită de regret. Era o sumă considerabilă de bani la mijloc, şi se întîmplaser ceva grav cu ”însufleţitorul” acestora, aşa că cei doi nu puteau lipsi, la fel cum nu poate lipsi şi păstorul atunci cînd turma sa de oi îi e atacată de lupi. Cei doi şi-au făcut cîte o cafea şi au mers la balcon să fumeze şi, între timp, să discute detaliile lansării din ziua următoare şi viittorul banilor lor.
- Nu putem face o lansare fără autor! zise patronul editurii luînd o gură de cafea. -Ah, să-mi bag picioarele ce nasoală e cafeaua solubilă!
- Ba o putem face, îi replică agentul suflînd fumul de ţigară.
- Cum să o facem, dacă lumea va veni să-l vadă pe Marele Poet Cristea, în carne şi oase, iar noi ce-o să le zicem? ”Bună ziua, bună ziua! Ne iertaţi da poetul Marius Cristea a decedat ieri din motive necunoscute, dar... să nu ne îndepărtăm de la subiect. Acum eu vă voi citi cîte ceva din noul volum şi după aceasta voi îl veţi procura. OK?” Lumea va părăsi locul cît ai clipi din ochi.
- Păi ce, vrei să zici că nu s-au lansat cărţi a scriitorilor morţi deja? Hmmm.... Să zicem, Vieru! au apărut vreo 3 volume de poezie la jumătate de an de la moartea sa.
Cei doi nu se înţelegeau deloc şi nu păreau apţi de a ajunge la vreun consens. Dintr-o parte priviţi, păreau doi indivizi ce polemizează despre acelaşi subiect, doar că în limbi diferite.Unul în limba cîştigului de bani, iar altul - în limba non-pierderii de bani. Respectiv agentul şi patronul editurii.
- Ce mă fac, ce mă fac??? Am băgat o groază de bani pentru a scoate acest volum şi lansarea avea să-i asigure o vînzare bună. Două mii! Două mii de euro s=u dus pe pulă, s-au înecat în buda marelui poet Cristea! regretul şi îngrijorarea de pe faţa patronului editurii devenise mult mai natural şi autentic.
- Linişteşte-te în morţi mă-tii, parcă eşti o mîţă frustrată! Las' că facem noi o lansare pe cinste şi o să ai parte de mai multe de două mii de euro. O să ieşim cu un comunicat şi o să le zicem tuturor că textele lui Cristea au avut un ascuns subtext politic, o condamnare a regimului. De aia a şi fost lichidat de serviciile secrete, fiind otrăvit. o să vezi cum cîştigăm popularitate. Imaginează-ţi că dimineaţa ziarele şi televiziunile vor trîmbiţa ştirea cutremurătoare: ”Marele poet, luptător împotriva regimului, a fost otrăvit de către serviciile secrete”. Toţi o să cumpere volumul ca să afle pentru ce păcate a fost pedepsit Cristea. Agentul îşi frecă palmele zîmbind.
- Păi... nu a fost otrăvit! Nici nu ştim de ce a murit.
- Cui naibii îi pasă? Tre' să facem o senzaţie. Apropo, ştiai că toţi artiştii au devenit faimoşi anume după moarte? Uite caă avem şi noi această fericită ocazie de a profita din ascensiunea popularităţii unui poet, ce zici? Agentul continua să-şi frece palmele.
- Mmm... nu ştiu. Dar cum o să facem noi o lansare, dacă va fi o învălmăşeală din cauza expertize medico-legale şi a funeraliilor. În loc să fim în doliu, noi o să vindem cărţi?
- Uite bă, băgăm scriul lui Cristea în terasa uniunii, facem lecturi cu laude şi condoleanţe, ceva gen: ”...bla, bla, marele poet, aprig luptător pentru cauza naţională, martirul generaţiei noastre, Luceafărul poeziei moldoveneşti, bla, blaa...” în fine, o să iasă bine, crede-mă!
- No... bine! Să încercăm, zise patronul editorii. Dar totuşi am o presimţire rea. Am călcat strîmb atunci cînd a murit Criste, şi ceva îmi zice ccă asta nu prima şi ultima belea de care a osa dăm.

Ziua următoare a urmat exact scenariul expus de agent. Terasa Uniunii era îmbicsită. Văduva Cristea bocea în hohote lîngă sicriul soţului în timp ce se citeau poeme din volumul nou-apărut. poeţi, critici şi iluştri oameni de cultură au rostit cuvîntări lacrimogene constituite din 50% laude, 50% condoleanţe. Lumea se îmbulzea să cumpere volumul. Totul părea a merge pe struna agentului.

În după-amiaza zile respective apăruse şi prima cronică a volumului. Un critic literar cu renume spunea că e un volum ratat şi expirat, care pe deasupra e pur şi simplu îmbîcsit cu diverse clişee literare. spre seară au fost publicate o mulţime de recenzii cu mesaj similar, care afirmau de asemenea că poemele lui Cristea nu aveau nici cel mai vag subtext social, darămite politic.
O altă lovitură le-a fost aplicată agentului şi patronului editurii pe la ora 6 seara, cînd au sosit rezultatele expertizei medico-legale. Conform lor, Marius Cristea a murit asfixiat, încercînd să înghită o hărtie ce i se oprise în gît, blocîndu-i astfel căile respiratorii. În urma examinării hîrtiei s-a depistat că e o parte din manuscrisul ce urma să fie lansat în ziua următoare. Fragmente ale aceluiaşi manuscris au fost găsite în stomacul şi intestinul poetului. De asemeni anchetatorii au găsit şi o foaie ruptă din jurnalul pe care-l ducea poetul. Eraa datată cu ziua respectiva, 10 mai, şi zicea:
”Sunt pe cale să scot cel mai ratat volum din viaţa mea. Nu ştiu ce am, dar parcă m-am trezit de curînd dintr-un somn adînc ş abia acum realizez că sunt pe cale să fac o mare prostie. Dar nu pot să schimb nimic. Maşinăria s-a pornit şi nu mai pot s-o opresc. O să distrug manuscrisul în semn de protest. Chiar dacă nu mă va lua nimeni în seamă, cu toate nu voi schimba nimic.”