Artiom OLEACU

#

eu ţip la tine

dintr-un autobuz de la ţară

tu nu ţipa

eu ţip

ştiu că n-am achitat facturile

ştiu că ieri am băut whiskey

în barul de lîngă teatru

ştiu că sunt un ratat

ştiu că am fumat iarbă

noaptea am lucrat

am lucrat toată noaptea

la un scenariu tîmpit (scris de mine)

şi te-am ucis de trei ori

nu-mi aminti de reguli

(te voi ucide ca-n filmele lui Hitchcock)

am băut de multe ori

dacă-mi vei aminti de reguli

ascultă

dacă-mi aminteşti de reguli

dacă mă enervezi

îţi fac o poză

îţi fac o poză cum stau

ca un gîndac în autobuz

şi mă ţin de bară

fuck o poză

şi-o pun pe instagram

să vadă toată lumea

să vadă toţi

în comentarii vor scrie

prietenii tăi

ce dobitoc sunt şi ce mutră

de pervers am

trage concluzii

dacă mai ţipi odată la mine

dacă mai vii cu reproşuri

crede-mă

pe cuvînt

te voi ucide a patra oară

#

mă întrebi cum te văd la 80

ridic mîna şi scormonesc ochiul

te văd la 50

la fel de gîrbovit ca moşu

cu cîrja

cumva e previzibilă treaba asta cu cîrja

nu-i aşa?

mă întrebi cum te văd la 70

ridic mîna şi scormonesc nasul

te văd la 40

la fel de gîrbovit ca moşu

cu cîrja

nu mi-l imaginez fără cîrjă

pot dansa în faţa lui să mor io

pot să-l tai frumuşel şi să-l încălzesc

în microundă

pot să fac dragoste cu tine şi el să asiste

ca spectator

mă întrebi cum te văd la 60

ridic mîna şi scormonesc urechea

te văd la 30

la fel de gîrbovit ca moşu

cu cîrja

nu pot să-i neg cîrja

felul lui de a merge

felul lui de a fi

ca un vierme

ca un vierme care înghite

încet, încet

corpul rotund

corpul putred

#

arhitectul

zilele trecute am găsit craniul tău

l-am curăţit binişor de argilă

şi de nisip

l-am spălat

puteam să-l pun liber

în loc de plapumă

sau în loc de pernă

dar nu

l-am pus pe etajeră

deasupra televizorului

cînd voi privi un film cu lumina stinsă

cristalele lichide

vor lumina

întunericul din ochii tăi

ochii tăi mari în faţa mea

dacă nu va fi interesant filmul

voi apăsa pe mute

şi voi vorbi în locul filmului

îţi mai aduci aminte cum l-a creat

Tom Hanks pe Wilson

Wilson din Cast Away

îţi voi dărui o inimă

şi două picioare

ca să putem merge la club

să dansăm împreună

ţi-aş povesti puţin despre Antiope

puţin

dar stai liniştită

nu te mai paşte pericolul ei

deja eşti cu mine

nu te mai paşte nici un pericol

craniul meu

#

am 240 de soluţii

pentru a mă apropia de tine

în jur de 100 de km

mai am încă 30 de ani

şi asta ar însemna

că trebuie să rezist

nu va fi un drum uşor

am 240 de soluţii pentru a muri lîngă tine

dar oare îmi doresc acest lucru

cu adevărat

şi asta ar însemna să mă întorc

acolo de unde am început

şi să iau totul de la 0

sunt conştient de acest lucru

am 240 de soluţii

acest lucru e posibil cît încă sunt viu

şi pentru asta e nevoie de timp

150 de spectacole repetate

sau 300 de poeme scrise

multe, multe lucruri abandonate

ca să economisesc din timp

nu e nimic banal, trebuie să fiu puternic

atent cînd stau pe loc

am 240 de soluţii pentru tine

ca să nu mor cînd compar trecutul

cu viitorul

eşti mai aproape cînd mă gîndesc

la 240 de soluţii pe care le am pentru tine

#

bocancul

e lîngă chiuvetă

pe un scaun, lîngă masă, în cratiţa pentru gunoi

Efimia Sergheevna l-a lăsat acolo şi a uitat de el

bocancul drept e abandonat într-o cratiţă pentru gunoi

bocancul e plin de glod şi a rămas nespălat

cel stîng e curăţel, vesel, se usucă liniştit lîngă sobă

flănica a rămas la Olăneşti

de ce am ridicat vocea

sper că e ultima dată cînd am ridicat vocea

ies afară, întuneric beznă, bătrîna rămîine cu ochii în lacrimi

în urmă

merg repede să nu mă opresc

să nu mă întorc înapoi

doar înainte

ajung la autobuz

şoferul mă recunoaşte

arunc geanta şi nu fac nimic

nu vreau să mă gîndesc la nimic

#

dă-l dracului de schizo-sado-mazo-comunism

fiţi frumoşi

la urmă unul

altul eu lingvist

altul filozof unul

nici de cum

sunt gnostic

îţi răspundea

spuneai

ce josnic

pe un perete vandalizat

priveai cu gura căscată

ţi făcea spălături la cap

peretele în formă de dulap

ce îşi ieşea din minţi

perete gras

geamănul te spăla pe dinţi

ţi făcea coafură

dacă-l rugai

nu te privea cu ură

peretele în formă de maimuţă

ţi făcea frezură

dacă

scuipai o-njurătură

păstra distanţa

peretele în formă de robot

#

CE ar scrie Mihail

“dacă” a(r) fi

un tînăr (fără “Riduri”)

William Shakespeare

sau Daniil Harms

stundent, tovarăș?

CUM ar juca Dumitru

“dacă” a(r) fi

(actor) ar juca? (la fel)

ca Hopkins Caras

sau ar fi boschetar?

UNDE a(r) fi Moni

“dacă” ar juca

fotbal ca Messi

aici în village Chișinău în altă parte?

bat mingea de plictiseală

în peretele pe care-i desenată harta

Uniunii

încerc

dar nu găsesc răspunsuri

la aceste întrebări

#

la atelier

în această încăpere

cu 3 geamuri

ne vedem o dată pe săptămînă

ca să mai vorbim despre

lucrurile se-ntîmplă

ne uneşte încălţămintea cu şireturi

observ

e ca şi atunci cînd elena

aparent

fără nici un motiv

ar întoarce spatele

în această încăpere cu 3 geamuri

şi-ar pleca

rămînem doar cei care poartă

şireturi

brusc

lucrurile se complică

#

în această cameră își citea cărțile
cărți ce nu depășesc 200 de pagini
în această cameră cu tapete galbene moi
îmi citesc cărțile
cărți ce nu depășesc 200
mai pe scurt cărți ce nu depășesc 200 de pagini
acum sunt la pagina 195
mi-au rămas cîteva pagini
i-au rămas cîteva pagini
romanul are 200 de pagini
prietenul meu care citea cărți
cărți ce nu depășesc 200 de pagini
și prietena lui care citea
ziarul
lîngă el
a nimerit
într-un accident
starea lui e foarte gravă

#

o poză mică ruptă-n portmoneu

cîţiva bănuţi în celălalt

facturi pe frigider

bocancii mei murdari

batista nespălată, cheile

un talisman din anii precedenţi

cum merg

azi mă plimb

mîine

dimpotrivă

accept

#

îmi asum rolul meu de accattone

de pitic de

de ciorap rupt de

de fular

de ciubotă

cînd ies de la servici şi văd blocurile

printr-un filtru roşu uzinele tuberculoze de

mirosul de pîine arsă infectă

macaralele

lungindu-se spre mine ca un boomslang

agăţat de o creangă şmeher

şi-au depistat toate nefericita pradă

între acest uriaş război al termitelor

văd o mînă de bărbat ce se-ntinde spre orizont

şi-o femeie prăbuşindu-se sub pavaj

de unde eşti tu unde eu sunt nicăieri ambii

(dar trebuie să fim? să existăm să ne futem

de multe ori

în aceste bărci sparte în aceste barăci sovietice

printre această burghezie impotentă

ce ne omoară cu fiecare clipă, împingînd înainte

progresul?)

da sau nu

nu am nevoie de răspuns

poţi să-mi răspunzi mai tîrziu

mult mult mai tîrziu

după ce voi intra în casă

mă voi spăla pe mîni cu apă rece

voi mînca puţin fără să mă grăbesc

voi arunca toate hainele de pe mine

şi voi îmbrăca batista ta pe cap

atunci să-mi răspunzi

să-mi răspunzi

pe urmă (după)

#

cad 
într-o groapă 
sunt în kappania

o femelă kappa
mă urmărește 
mereu

#

încă se mai întîmplă

să cred

că cea mai frumoasă P din oraș

îmi va trezi dorința

de a merge cu ea

pînă la capătul lumii

debil

scot șireturile pentru a face cîteva noduri

balansez între cer și pămînt

dragostea mea față de-o P

e un păduche care scrie

în locul meu

tot felul de

#

îmi provoci nişte senzaţii stranii

de parcă te-aş privi

de parcă

rămîn bulversat după starea lucrurilor

deasupra unei case de la ţară

cu mîinele întinse cu o

pereche de ochi ca o muşcătură

o bucată de carne cu ceva

(sînge)

sînii aş prefera să nu-i compar cu

nimic

la capitolul sîni aş prefera fără metafore

rămîn cu resturi de sprîncene în gură

ochii se mestecă greu

îi înghit greu

îţi scutur părul ca pe o pelerină

mă dezbrac

îmi rămîne nisip pe limbă

sus ce altceva îmi rămîne de făcut

decît să-ţi privesc ochii mari

în care se reflectă o mare de crabi

sau nu se mai reflectă nimic

doar am halucinaţii

ca un pui de lup

ce tînjeşte după victimă

nu insist

dar mi se pare că e o

mare de crabi

rămîn cel mai mic element

pe cerul prăbuşit plin de

crabi

îmi provoci nişte senzaţii stranii

cît de bine că eşti sănătoasă

fără bube pe faţă

şi ochii tăi mari

sunt perfecţi

ca două găuri pline cu apă

sigur nu eşti un zombi extraterestru dragă

sau o lupoaică în letargie

o pisică sau o balenă

sau o

#

(Artiom Oleacu & Rodica Gotca)

aici stau eu

1.70, ochi căprui

stau

69 kg

31 de ani-actor

mă impun

să stau

să observ

femei plimbîndu-se de mînă

nisipul sătul şi cerul

făcînd grimase

aud o singură

frază

între cîteva opriri

cîteva staţii

de ce stau

ce aştept

poate trenul

poate oamenii coborînd

păşind pe nisipul fierbinte

greoi

(şi)

ţara de şopîrle

scufundîndu-se

sub tălpile lor

(nu mai) stau

aici şi acum

#

privesc în podea

pietricele şi scoici,

în apa (verde) sărată

copii construind moll-uri

în loc de cetăţi

(la teatru)

femei plimbîndu-se de mînă

cu bărbaţii ce fac scamatorii,

pe tobogan

cresc bătrînii sărind

peste obstacole

vine vara,

care va trece,

adaug eu,

venind pe apă

coborînd

păşind greoi

printre valuri

în ţara fără luna iunie

Artiom Oleacu