duminică, 7 mai 2017

Artiom OLEACU

#
eu ţip la tine

dintr-un autobuz de la ţară
tu nu ţipa
eu ţip
ştiu că n-am achitat facturile
ştiu că ieri am băut whiskey
în barul de lîngă teatru
ştiu că sunt un ratat
ştiu că am fumat iarbă
noaptea am lucrat
am lucrat toată noaptea
la un scenariu tîmpit (scris de mine)
şi te-am ucis de trei ori
nu-mi aminti de reguli
(te voi ucide ca-n filmele lui Hitchcock)
am băut de multe ori
dacă-mi vei aminti de reguli
ascultă
dacă-mi aminteşti de reguli
dacă mă enervezi
îţi fac o poză
îţi fac o poză cum stau
ca un gîndac în autobuz
şi mă ţin de bară
fuck o poză
şi-o pun pe instagram
să vadă toată lumea
să vadă toţi
în comentarii vor scrie
prietenii tăi
ce dobitoc sunt şi ce mutră
de pervers am
trage concluzii
dacă mai ţipi odată la mine
dacă mai vii cu reproşuri
crede-mă
pe cuvînt
te voi ucide a patra oară


#
mă întrebi cum te văd la 80

ridic mîna şi scormonesc ochiul
te văd la 50
la fel de gîrbovit ca moşu
cu cîrja
cumva e previzibilă treaba asta cu cîrja
nu-i aşa?

mă întrebi cum te văd la 70
ridic mîna şi scormonesc nasul
te văd la 40
la fel de gîrbovit ca moşu
cu cîrja
nu mi-l imaginez fără cîrjă
pot dansa în faţa lui să mor io
pot să-l tai frumuşel şi să-l încălzesc
în microundă
pot să fac dragoste cu tine şi el să asiste
ca spectator

mă întrebi cum te văd la 60
ridic mîna şi scormonesc urechea
te văd la 30
la fel de gîrbovit ca moşu
cu cîrja
nu pot să-i neg cîrja

felul lui de a merge
felul lui de a fi

ca un vierme
ca un vierme care înghite
încet, încet
corpul rotund
corpul putred


#
arhitectul

zilele trecute am găsit craniul tău
l-am curăţit binişor de argilă
şi de nisip
l-am spălat

puteam să-l pun liber
în loc de plapumă
sau în loc de pernă
dar nu
l-am pus pe etajeră
deasupra televizorului

cînd voi privi un film cu lumina stinsă
cristalele lichide
vor lumina
întunericul din ochii tăi
ochii tăi mari în faţa mea

dacă nu va fi interesant filmul
voi apăsa pe mute
şi voi vorbi în locul filmului

îţi mai aduci aminte cum l-a creat
Tom Hanks pe Wilson
Wilson din Cast Away

îţi voi dărui o inimă
şi două picioare
ca să putem merge la club
să dansăm împreună

ţi-aş povesti puţin despre Antiope
puţin
dar stai liniştită
nu te mai paşte pericolul ei
deja eşti cu mine
nu te mai paşte nici un pericol
craniul meu


#
am 240 de soluţii

pentru a mă apropia de tine
în jur de 100 de km
mai am încă 30 de ani
şi asta ar însemna
că trebuie să rezist
nu va fi un drum uşor
am 240 de soluţii pentru a muri lîngă tine
dar oare îmi doresc acest lucru
cu adevărat
şi asta ar însemna să mă întorc
acolo de unde am început
şi să iau totul de la 0
sunt conştient de acest lucru
am 240 de soluţii
acest lucru e posibil cît încă sunt viu
şi pentru asta e nevoie de timp
150 de spectacole repetate
sau 300 de poeme scrise
multe, multe lucruri abandonate
ca să economisesc din timp
nu e nimic banal, trebuie să fiu puternic
atent cînd stau pe loc
am 240 de soluţii pentru tine
ca să nu mor cînd compar trecutul
cu viitorul
eşti mai aproape cînd mă gîndesc
la 240 de soluţii pe care le am pentru tine


#
bocancul

e lîngă chiuvetă
pe un scaun, lîngă masă, în cratiţa pentru gunoi
Efimia Sergheevna l-a lăsat acolo şi a uitat de el
bocancul drept e abandonat într-o cratiţă pentru gunoi
bocancul e plin de glod şi a rămas nespălat
cel stîng e curăţel, vesel, se usucă liniştit lîngă sobă
flănica a rămas la Olăneşti
de ce am ridicat vocea
sper că e ultima dată cînd am ridicat vocea
ies afară, întuneric beznă, bătrîna rămîine cu ochii în lacrimi
în urmă
merg repede să nu mă opresc
să nu mă întorc înapoi
doar înainte
ajung la autobuz
şoferul mă recunoaşte
arunc geanta şi nu fac nimic
nu vreau să mă gîndesc la nimic


#
dă-l dracului de schizo-sado-mazo-comunism

fiţi frumoşi
la urmă unul
altul eu lingvist
altul filozof unul
nici de cum
sunt gnostic
îţi răspundea
spuneai
ce josnic
pe un perete vandalizat
priveai cu gura căscată
ţi făcea spălături la cap
peretele în formă de dulap
ce îşi ieşea din minţi
perete gras
geamănul te spăla pe dinţi
ţi făcea coafură
dacă-l rugai
nu te privea cu ură
peretele în formă de maimuţă
ţi făcea frezură
dacă
scuipai o-njurătură
păstra distanţa
peretele în formă de robot


#
CE ar scrie Mihail
“dacă” a(r) fi
un tînăr (fără “Riduri”)
William Shakespeare
sau Daniil Harms
stundent, tovarăș?


CUM ar juca Dumitru
“dacă” a(r) fi
(actor) ar juca? (la fel)
ca Hopkins Caras
sau ar fi boschetar?


UNDE a(r) fi Moni
“dacă” ar juca
fotbal ca Messi
aici în village Chișinău în altă parte?

bat mingea de plictiseală
în peretele pe care-i desenată harta
Uniunii
încerc
dar nu găsesc răspunsuri
la aceste întrebări
#
la atelier

în această încăpere
cu 3 geamuri
ne vedem o dată pe săptămînă
ca să mai vorbim despre
lucrurile se-ntîmplă
ne uneşte încălţămintea cu şireturi
observ
e ca şi atunci cînd elena
aparent
fără nici un motiv
ar întoarce spatele
în această încăpere cu 3 geamuri
şi-ar pleca
rămînem doar cei care poartă
şireturi
brusc
lucrurile se complică





#
în această cameră își citea cărțile
cărți ce nu depășesc 200 de pagini
în această cameră cu tapete galbene moi
îmi citesc cărțile
cărți ce nu depășesc 200
mai pe scurt cărți ce nu depășesc 200 de pagini
acum sunt la pagina 195
mi-au rămas cîteva pagini
i-au rămas cîteva pagini
romanul are 200 de pagini
prietenul meu care citea cărți
cărți ce nu depășesc 200 de pagini
și prietena lui care citea
ziarul
lîngă el
a nimerit
într-un accident
starea lui e foarte gravă





#
o poză mică ruptă-n portmoneu

cîţiva bănuţi în celălalt
facturi pe frigider
bocancii mei murdari
batista nespălată, cheile
un talisman din anii precedenţi
cum merg
azi mă plimb
mîine
dimpotrivă
accept


#
îmi asum rolul meu de accattone

de pitic de
de ciorap rupt de
de fular
de ciubotă
cînd ies de la servici şi văd blocurile
printr-un filtru roşu uzinele tuberculoze de
mirosul de pîine arsă infectă
macaralele
lungindu-se spre mine ca un boomslang
agăţat de o creangă şmeher
şi-au depistat toate nefericita pradă
între acest uriaş război al termitelor
văd o mînă de bărbat ce se-ntinde spre orizont
şi-o femeie prăbuşindu-se sub pavaj
de unde eşti tu unde eu sunt nicăieri ambii
(dar trebuie să fim? să existăm să ne futem
de multe ori
în aceste bărci sparte în aceste barăci sovietice
printre această burghezie impotentă
ce ne omoară cu fiecare clipă, împingînd înainte
progresul?)
da sau nu
nu am nevoie de răspuns
poţi să-mi răspunzi mai tîrziu
mult mult mai tîrziu
după ce voi intra în casă
mă voi spăla pe mîni cu apă rece
voi mînca puţin fără să mă grăbesc
voi arunca toate hainele de pe mine
şi voi îmbrăca batista ta pe cap
atunci să-mi răspunzi
să-mi răspunzi
pe urmă (după)

#
cad 
într-o groapă 
sunt în kappania

o femelă kappa
mă urmărește 
mereu


#
încă se mai întîmplă
să cred
că cea mai frumoasă P din oraș
îmi va trezi dorința
de a merge cu ea
pînă la capătul lumii
debil

scot șireturile pentru a face cîteva noduri
balansez între cer și pămînt

dragostea mea față de-o P
e un păduche care scrie
în locul meu

tot felul de


#
îmi provoci nişte senzaţii stranii

de parcă te-aş privi
de parcă
rămîn bulversat după starea lucrurilor
deasupra unei case de la ţară
cu mîinele întinse cu o
pereche de ochi ca o muşcătură
o bucată de carne cu ceva
(sînge)
sînii aş prefera să nu-i compar cu
nimic
la capitolul sîni aş prefera fără metafore
rămîn cu resturi de sprîncene în gură
ochii se mestecă greu
îi înghit greu
îţi scutur părul ca pe o pelerină
mă dezbrac
îmi rămîne nisip pe limbă
sus ce altceva îmi rămîne de făcut
decît să-ţi privesc ochii mari
în care se reflectă o mare de crabi
sau nu se mai reflectă nimic
doar am halucinaţii
ca un pui de lup
ce tînjeşte după victimă
nu insist
dar mi se pare că e o
mare de crabi
rămîn cel mai mic element
pe cerul prăbuşit plin de
crabi
îmi provoci nişte senzaţii stranii
cît de bine că eşti sănătoasă
fără bube pe faţă
şi ochii tăi mari
sunt perfecţi
ca două găuri pline cu apă
sigur nu eşti un zombi extraterestru dragă
sau o lupoaică în letargie
o pisică sau o balenă
sau o


#
(Artiom Oleacu & Rodica Gotca)

aici stau eu

1.70, ochi căprui
stau
69 kg
31 de ani-actor
mă impun
să stau
să observ
femei plimbîndu-se de mînă
nisipul sătul şi cerul
făcînd grimase
aud o singură
frază
între cîteva opriri
cîteva staţii
de ce stau
ce aştept
poate trenul
poate oamenii coborînd
păşind pe nisipul fierbinte
greoi
(şi)
ţara de şopîrle
scufundîndu-se
sub tălpile lor
(nu mai) stau
aici şi acum


#
privesc în podea
pietricele şi scoici,
în apa (verde) sărată
copii construind moll-uri
în loc de cetăţi
(la teatru)
femei plimbîndu-se de mînă
cu bărbaţii ce fac scamatorii,
pe tobogan
cresc bătrînii sărind
peste obstacole
vine vara,
care va trece,
adaug eu,
venind pe apă
coborînd
păşind greoi
printre valuri
în ţara fără luna iunie


Artiom Oleacu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu