luni, 1 mai 2017

Doina ROMAN

Mama lor de nevoi
Dacă mă asculți,
Atunci zâmbește-
Ca să-mi ridici moralul,
Poate mai rămâne ceva bun.
Dacă citești „Durere”, „Ziarul de  gardă”
Sau răsfoiești o agendă de clasa a opta,
Deschide gura ochilor tăi
Și lasă-ți buzele lipite.
Fie că sânt uscate, umede,
Nu uita să te servești-
Cu câte o ureche coaptă de-a lui Dumitru.
Vreau să vă spun că era un băiat destul de inteligent.
Într-un sfârșit mi s-a tăiat respirația,
Mi-am făcut o gaură în piept
Și mi-am strîns inima cu unghiile,
Mărunțită, apoi adunată-
Am lăsat-o să-și deschidă ochii.
Parcă a venit moartea
Și m-a lăsat s-o visez.
Poți să-mi spui cîte vrei,
Dar am picioarele ghemuite,
Chiar dacă stau vertical,
Mâinile sânt lipite de piept,
Chiar dacă gesticulez,
Ochii stau în loc de ungiile de la picioare.
Ce să vorbesc dacă nu am gură...?
Maturitatea mă împiedică-
Să celebrez victoria îmbătrînirii,
Vorbesc în urechea lui Dumitru,

Ce să vorbesc dacă nu am gură...?

Autoare: DOINA ROMAN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu