Urlet - Allen Ginsberg

I

Am văzut cele mai luminate minţi ale generaţiei mele distruse de nebunie, flămânzind isterice goale, târându-se în zori pe străzile negrilor în căutarea unei înţepături furioase hippies cu capete angelice arzând după străvechea cerească legătură cu dinamul înstelat din maşinăria nopţii, care cu sărăcia şi zdrenţele şi ochii goi şi desfundaţi vegheau fumnd în întunericul supranatural din apartamentele cu apă rece plutind peste vârfurile oraşelor, contemplând jazz-ul, care şi-au dezgolit creierile în faţa Cerului sub El* şi au văzut îngeri mahomedani clătinându-se pe acoperişurile locuinţelor de închiriat iluminaţi, care au trecut prin universităţi cu ochi reci strălucind halucinnd Arkansas-ul şi tragedia blackiană a luminii printre savanţii războiului, care au fost daţi afară din academii pentru nebunie & pentru că au publicat ode obscene pe ferestrele şkulii, care s-au ghemuit în camere nebărbieriţi doar în chiloţi, arzându-şi banii în coşuri de hârtii şi ascultând Teroarea prin zid, care au fost arestaţi în bărbile lor pubiene întorcându-se prin Laredo cu o artuşieră de marijuana pentru New York, care au mâncat foc în hoteluri vopsite şi au băut terebentină în Paradise Alley, moarte, sau şi-au pus pe purgatoriu busturile noapte de noapte cu vise, cu droguri, cu coşmare pe viu, alcool şi cocoşelul şi ouă nesfârşite, străzi întunecate fără seamăn cu nori înfioraţi şi fulgere în minte sărind către polii Canadei & Paterson iluminând toată lumea nemişcată a Timpului dintre ele Halucinogenul solid al holurilor, zori cu copaci verzi în spatele cimitirului, beţie cu vin pe acoperişuri, faţadele prăvăliilor din orăşelele prin care drogatul dă o raită clipirea de neon a semaforului, soare şi lună şi vibraţiile copacilor în amurgurile zgomotoase de iarnă din Brooklyn, tirade în lada de gunoi şi lumina regească a minţii, care s-au legat cu lanţuri de metrouri în călătorii nesfârşite din Battery în sfântul Bronx cu benzen până când zgomotul roţilor şi larma copiilor i-a adus jos cutremuraţi cu gura distrusă şi creierul distrus pustiu golit complet de strălucire în lumina jalnică a grădinii zoologice, care au băut toată noaptea în lumina de submarin de la Brickfords s-au extaziat şi au lălăit-o în după-amiaza cu bere stătută la pustiul Fugazzis, ascultând Judecata de Apoi la tonomatul cu hidrogen, care au vorbit în continuu şaptezeci de ore din parc în cameră în bar în Bellevue la muzeu la podul Brooklyn, un batalion pierdut de conversaţionalişti platonici sărind peste verande prin ieşiri de incendiu prin pervazuri prin Empire date afară din lună, trăncănind ţipând vomitând şoptind fapte şi anecdote şi spălare de ochi şi şocurile din spitale, din închisori şi războaie, minţi întregi vomitate în amintire perfectă şapte zile şi nopţi cu ochi strălucitori, carne pentru sinagogă aruncată pe trotur, care au dispărut în nicăieri Zen New Jersey lăsând în urmă o grămadă de vederi ambigue cu Atlantic City Hall, suferind de febră estică şi de măcinarea oaselor din Tangeria şi de migrene de China sub măturarea gunoaielor drogate în camera întunecată mobilată din Newark, care au rătăcit dintr-o parte în alta la miezul nopţii prin curtea gării întrebându-se unde să meargă, şi s-au dus, nelăsând nici o inimă frântă, care şi-aprind ţigări în vagoane de marfă vagoane de marfă vagoane de marfă chefuind prin zăpadă către ferme singuratice în noaptea bunicului, care au studiat Plotinus poe Sf. Ioan al Crucii telepatie şi bop kabala pentru că instinctiv cosmosul a vibrat la picioarele lor în Kansas, care au pribegit pe străzile din Idaho căutând îngeri indieni vizionari, care au crezut că sânt doar nebuni când Baltimore a scânteiat în extaz supranatural. Care au sărit în limuzine cu chinezul din Oklahoma sub impulsul ploii de iarnă de la miezul nopţii la lumina felinarului în micul oraş, care au lenevit flămânzi şi singuri prin Houston căutând jazz sau sex sau supă, şi l-au urmat pe strălucitorul spaniol ca să discute despre America şi Eternitate, o treabă fără nici un viitor, aşa că s-au îmbarcat pentru Africa, care au dispărut în vulcanii din Mexic lăsând în urmă nimic altceva decât umbra salopetei de stambă şi lava şi cenuşa poeziei împrăştiată în şemineul Chicago, care au reapărut pe Coasta de Vest investigând F.B.I.-ul purtând bărbi şi şorturi cu ochi mari pacifişti sexy cu pielea lor întunecată împărţind foi volante ininteligibile, care şi-au ars găuri în braţe cu ţigările protestând împotriva ceţii narcotice de tabac a capitalismului, care au distribuit pamflete supercomuniste în Union Square plângând şi dezbrăcându-se în timp ce sirenele din los Alamos îi jeleau, şi jeleau Zidul, şi feribotul Staten Island jelea şi el, care au izbucnit în lacrimi strigând în gimnazii albe goi şi tremurând în faţa maşinăriei altor cadavre, care au muşcat de gât detectivi şi au zbierat de plăcere în maşini de poliţie pentru că nu comiseseră nici o crimă în afară de propria lor pederastie drogată şi sălbatică şi intoxicaţie, care au urlat în genunchi în metrou şi au fost traşi de pe acoperiş fluturându-şi sexele şi manuscrisele, care s-au lăsat futuţi în cur de motociclişti sfinţi, şi au ţipat de plăcere, care au lovit şi au fost loviţi de acei serafimi umani, marinarii, mângâieri ale iubirii atlantice şi caraibiene, care şi-au tras-o dimineaţa seara în grădini de trandafiri pe iarba din parcurile publice şi din cimitire împrăştiindu-şi sperma gratis oricui se nimerea, care au sughiţat fără întrerupere încercând să râdă dar au terminat cu un hohot de plâns într-o baie turcească în spatele unui paravan când îngerul blond şi gol a venit să-i înţepe cu o sabie, cărora le-au pierdut iubiţii cele trei scorpii ale sorţii scorpia cu un ochi a dolarului heterosexual scorpia cu un ochi care iese din mormânt şi scorpia cu un ochi care nu face decât să stea în fund şi să taie cu foarfeca firele de aur intelectuale de la războiul de ţesut al meşteşugarului, care s-au împreunat extaziaţi şi nesătui cu o sticlă de bere o iubită un pachet de ţigări o lumânare şi au căzut din pat şi au continuat pe podea şi pe jos în hol şi au sfârşit leşinând pe perete cu o viziune a sexului ultim al femeii şi s-au întors ocolind cea din urmă sclipire a conştiinţei, care au pregătit înhăţarea unui milion de fete tremurând la apusul soarelui, şi aveau ochii roşii dimineaţa dar gata să facă terenul prinderii răsăritului de soare, fese luminând în hambare şi goi în lac, care au ieşit în oraş să se prostitueze prin Colorado în miriade de maşini de noapte furate, N.C., eroul secret al acestor poeme, futangiu şi Adonis al Denverului – bucurie în memoria nenumăratelor sale futaiuri în locuri virane şi în restaurante în spatele curţilor, şiruri rahitice de cinematografe, pe vârfuri de munte în peşteri sau cu picoliţe sfrijite sutiene şi mai ales solipişismele secrete din weceul benzinăriei, şi de pe aleile de acasă, care s-au risipit în mari filme de căcat, au fost despicaţi în vise, s-au trezit deodată în Manhattan, şi s-au cules de prin pivniţe mahmuri cu Tokay cel fără inimă şi ororile din Thied Avenue vise de fier şi s-au dus împleticindu-se către birourile de şomaj, care au umblat nopţi întregi cu pantofii plini de sânge pe docuri acoperite de nămeţi aşteptând în East River să se deschidă o uşă a unei camere pline de căldură de aburi şi opiu, care au creat măreţe drame sinucigaşe pe apartament stâncile ţărmului din Huston sub reflectorul albastru al lunii pe vreme de război şi capetele lor vor fi încoronate cu lauri în uitare, care au mâncat friptură de miel a imaginaţiei sau au digerat crabul la capătul noroios al râurilor din Bowery, care au plâns pe romanţa străzii cu cărucioarele ei pline de ceapă şi de muzică proastă, care au stat în curii respirînd în întuneric sub pod, şi s-au ridicat ca să-şi construiască clavecine în mansarde, care au tuşit la etajul şase al Harlemului încoronat cu flăcări sub cerul tuberculos înconjurat de avioanele portocalii ale tehnologiei, care au mâzgâlit toată noaptea legănându-se şi rostogolindu-se pense incantaţii măreţe care în dimineaţa galbenă erau doar strofele unei pălăvrăgeli, care au gătit animale putrezite plămân inimă picioare coadă borş şi tortile visând la regatul pur vegetal, care au plonjat sub camioane cu carne câutând un ou, care şi-au aruncat ceasurile de pe acoperiş ca să-şi dea votul pentru Eternitate în afara Timpului, şi deşteptătoarele le-au căzut în fiecare zi pentru următoarea decadă, care şi-au tăiat venele de trei ori succesiv fără succes, au renunţat şi au fost forţaţi să deschidă magazine cu antichităţi unde au crezut că o să îmbătrânească şi au plâns, care au fost arşi de vii în costumele lor nevinovate de flanelă pe Madison Avenue printre înjurături din versuri de plumb şi zornăitul de tanc al regimentelor de fier ale modei şi ţipetele de nitroglicerină ale zânelor publicităţii şi gazele siniştrilor redactori inteligenţi, sau au fost călcaţi de taxiurile bete ale Realităţii Absolute, care au sărit de pe Podul Brooklyn asta chiar s-a întâmplat şi au plecat necunoscuţi şi uitaţi în zăpăceala fantomatică a supei din Chinatown ganguri şi camioane foc, nici măcar o bere gratis, discuri de fonograf cu jazzul nostalgic german al Europei anilor 30 au terminat whiskey-ul şi s-au aruncat amormăind în veceul însângerat, cu gemete în urechi şi cu explozia şuierelor colosale ale vaporilor, care au cântat pe ferestre în disperare, au căzut pe fereastra metroului, au sărit în murdarul Passaic, au sărit pe negri, au ţipat pe toată strada, au dansat cu picioarele goale pe pahare sparte de vin au spart care au gonit pe şoselele trecutului călătorind cu maşina-Golgotă a fiecăruia paza singurătăţii din puşcărie şi încarnarea jazzului în Birmingham, care au condus de-a curmezişul ţării şaptezeci şi două de ore ca să afle dacă eu am o viziune sau dacă el are o viziune ca să găsească Eternitatea, care au călătorit spre Denver, care au murit în Denver, care s-au întors în Denver şi au aşteptat în zadar, care au păzit Denverul şi au meditat şi au rătăcit prin Denver şi în sfârşit au plecat să găsească Timpul, şi acum Denver tânjeşte după eroii săi, care au căzut în genunchi în catedrale fără speranţă rugându-se pentru salvarea fiecăruia dintre ei şi lumină şi sâni, până când sufletul şi-a iluminat părul pentru o clipă, care şi-au făcut loc cu zgomot printre minţile lor în puşcărie aşteptând criminali imposibili cu capete de aur şi farmecul realităţii în inimile lor care au cântat blues-uri dulci lui Alcatraz, care s-au retras în Mexic ca să cultive un obicei sau la Rocky Mount să-l celebreze pe Buddha sau în Tanger la băieţi sau în Pacificul de Sud la locomotiva neagră sau la Harvard la Narcissus la Woodlawn în lanţul de margarete sau în mormânt, care au cerut procese pentru sănătate mintală acuzând radioul de hipnotism şi au fost lăsaţi cu nebunia lor şi mâinile lor şi un juriu spânzurat, care au aruncat cu salată de cartofi în lectorii de dadaism de la CCNY şi apoi s-au prezentat pe scările de granit ale casei de nebuni cu capetele rase şi un discurs de clovn despre sinucidere, cerând lobotomie instantanee, cărora li s-a dat în loc de vidul concret al insulinei metrazol electricitate hidroterapie psihoterapie terapie ocupaţională pinpong şi amnezie, care în semn de protest fără haz au răsturnat doar o singură masă simbolică de pinpong, odihnindu-se repede în catatonia, întorcându-se peste ani cu adevărat chei în afară de o perucă de sânge, şi lacrimi şi degete, la vizibila soartă nebună a saloanelor a oraşelor de nebuni din Est, holurile fertile din Pilgrim State Rockland şi Greystone, certându-se cu ecourile sufletului, împleticindu-se şi rostogolindu-se la miezul nopţii banca singurătăţii tărâmurile cu dolmen ale dragostei, visul despre viaţă un coşmar, trupuri preschimbate în piatră tot atât de grele ca şi luna, cu mama în cele din urmă ******, şi ultima carte fantastică zburând prin fereastra apartamentului închiriat, şi ultima uşă închisă la 4 AM şi ultimul telefon izbit de perete ca răspuns şi ultima cameră mobilată golită până la ultima piesă de mobilier mental, un trandafir galben de hârtie răsucit pe un umeraş de sârmă în dulap, şi chiar acel număr închipuit, nimic în afară de puţină halucinaţie plină de speranţă – ah, Carl, atâta timp cât nu eşti bine nici eu nu sânt, şi acum chiar eşti în totală apă animalică a timpului – şi cine aşadar a alergat pe străzi îngheţate obsedat de o fulgerare bruscă a alchimiei a folosirei elipsei catalogul metrul şi avionul care vibrează, cine a visat şi a făcut găuri încarnate în Timp şi Spaţiu prin imagini juxtapuse, şi a prins în capcană arhanghelul sufletului între 2 imagini vizuale şi a alăturat verbele elementare şi a stabilit substantivul şi lovitura conştiinţei sărind împreună cu senzaţia de Pater Omnipotens Aeterna Deus ca să recreeze sintaxa şi măsura prozei sărmanului om şi să stea în faţa ta fără vorbe şi inteligenţă şi tremurând de ruşine, respins totuşi confesându-şi sufletul ca să se conformeze ritmului de gândire din capul lui gol şi nesfârşit, nebunul vagabond şi înger beat în Timp, necunoscut, totuşi scriind aici ceea ce ar putea să rămână de spus în timpul ce va veni după moarte, şi s-a ridicat reîncarnat în hainele fantomatice ale jazzului în umbra cornului de aur al trupei şi a strigat suferinţa pentru dragoste a minţii despuiate a Americii în eli eli lamma lamma sabacthani ţipăt de saxofon care a cutremurat oraşele până la ultimul radio cu inima absolută a poemului vieţii smulsă din propriile lor trupuri bună de mâncat o mie de ani.

II

Ce sfinx de ciment şi aluminiu le-a zdrobit ţestele şi le-a mâncat creierii şi imaginaţia? Moloh! Însingurare! Murdărire! Urâţenie! Containere şi dolari invizibili! Copii ţipând sub scări! Băieţi suspinând în armate! Bătrâni plângând în parcuri!
Moloh! Moloh! Coşmarul Molohului! Moloh fără dragoste! Moloh mental! Moloh judecătorul sumbru al oamenilor!
Moloh închisoarea de neînţeles! Moloh puşcăria cu oase încrucişate fără suflet şi Congresul durerilor! Moloh ale cărui clădiri sânt judecata! Moloh uriaş piatră a războiului! Moloh guvernele năucite!
Moloh a cărui minte e pură maşinărie! Moloh al cărui sânge dirijează (învârte) bani! Moloh ale cărui degete sânt zece armate! Moloh al cărui piept e un dinam canibal! Moloh a cărui ureche e un mormânt de fumător!
Moloh ai cărui ochi dragoste e ulei nesfârşit şi piatră! Moloh al cărui suflet e electricitate şi bănci! Moloh a cărui sărăcie e spectrul geniului! Moloh a cărui soartă e un nor de hidrogen fără sex! Moloh al cărui nume e Mintea!
Moloh în care stau singur! Moloh în care visez Îngeri! Nebun de moloh! Muist de Moloh! Fără dragoste şi fără oameni în Moloh!
Moloh care mi-a intrat în suflet devreme! Moloh în care sânt conştiinţă fără corp! Moloh care mi-a zdruncinat extazul natural! Moloh pe care îl părăsesc! Trezire în Moloh! Lumină izvorând din cer!
Moloh! Moloh! Apartamente robot! Suburbii invizibile! Tezaure de scheleţi! Capitaluri oarbe! Industrii demonice! Naţiuni spectrale! Ospicii invincibile! Sexe de granit! Bombe monstruoase!
Şi-au rupt spatele ridicând Molohul la Ceruri! Pavaje, copaci, radiouri, tone! Ridicând oraşul la Cerurile care există şi sânt peste tot în jurul nostru!
Viziuni! Semne! Halucinaţii! Miracole! Extazuri! Duse pe râul American!
Vise! Adoraţii! Iluminări! Religii! Întreaga încărcătură de rahat sensibil!
Treceri! Peste râu! Ghionturi şi crucificări! Dus de potop! Înălţimi! Epifanii! Disperări! Zece ani de ţipete animalice şi sinucideri! Minţi! Iubiri noi! Generaţie nebună! Coborâţi pe rocile Timpului!
Adevărat râs sfânt pe râu! Au văzut totul! Ochii sălbatici! Urletele sfinte! Şi-au luat adio! Au sărit de pe acoperiş! Către solitudine! Agitându-se! Ducând flori! Pe râu în jos! În stradă!

III

Carl Solomon! Sânt cu tine în Rockland
unde eşti mai nebun decât mine
Sânt cu tine în Rockland
unde trebuie să te simţi foarte straniu
Sânt cu tine în Rockland
unde imiţi umbra mamei mele
Sânt cu tine în Rockland
unde ţi-ai omorât cele douăsprezece secretare
Sânt cu tine în Rockland
unde râzi de acest umor invizibil
Sânt cu tine în Rockland
unde sântem mari scriitori la aceeaşi cumplită
maşină de scris
Sânt cu tine în Rockland
unde starea ta a devenit gravă şi e transmisă la radio
Sânt cu tine în Rockland
unde facultăţile craniului nu mai admit
viermii simţurilor
Sânt cu tine în Rockland
unde bei ceaiul sânilor fetelor bătrâne din
Utica
Sânt cu tine în Rockland
unde pui pe trupurile infirmierelor tale
harpiile Bronxului
Sânt cu tine în Rockland
unde urli într-o cămaşă de forţă că pierzi jocul
de ping-pong adevărat al abisului
Sânt cu tine în Rockland
unde loveşti în pianul catatonic sufletul e
inocent şi nemuritor niciodată n-ar trebui să
moară păcătos într-un ospiciu înarmat
Sânt cu tine în Rockland
unde faci încă cincizeci de şocuri nu-ţi vor aduce
sufletul înapoi la trup din călătoria lui către o
cruce în vid
Sânt cu tine în Rockland
unde îţi acuzi doctorii de nebunie şi plănuieşti
revoluţia socialistă evreiască împotriva
golgotei naţionale fasciste
Sânt cu tine în Rockland
unde vei despica cerurile din Long Island
şi-l vei reînvia pe Isusul tău viu uman din
mormântul superuman
Sânt cu tine în Rockland
unde sânt douăzeci şi cinci mii de tovarăşi
nebuni cântând toţi împreună ultimele versuri
ale Internaţionalei
Sânt cu tine în Rockland
unde îmbrăţişăm şi pupăm Statele Unite sub
cearşaf Statele Unite care tuşeşte toată noaptea şi nu ne lasă să dormim
Sânt cu tine în Rockland
unde sântem treziţi electrizaţi din comă de
aeroplanele propriilor noastre suflete vâjâind
deasupra acoperişului au venit să arunce
bombe angelice spitalul se iluminează pereţi
imaginari se prăbuşesc o legiuni costelive
aleargă afară O şocul presărat cu stele al milei
războiul etern e aici O victorie uită-ţi chiloţii
sântem liberi
Sânt cu tine în Rockland
în visele mele mergi şiroind de apă dintr-o
călătorie pe mare pe autostrada Americii în
lacrimi către uşa casei mele
în noaptea din Vest

San Francisco 1955-56

__________________
* metrou aerian, e la ei, în America