http://social.moldova.org/news/dumitru-crudu-un-revelion-n-spital-240916-rom.html
marți, 31 decembrie 2013
luni, 30 decembrie 2013
sâmbătă, 28 decembrie 2013
vineri, 27 decembrie 2013
TELEVIZORUL DIN BUDĂ
dumitru crudu
Întâmplător sau nu, dar Irina îl părăsi chiar în ziua în care Matei fu
măturat de la ziarul Vremea de dimineaţă,
la care lucrase în ultimii nouă ani, pentru un articol despre modul inuman în
care erau trataţi moldovenii la Consulatul Român din Chişinău. Fusese concediat
printr-un email. Matei a mers la redacţie ca să ceară explicaţii, dar nimeni nu
vru să stea de vorbă cu el. Un tip de la pagina de sport îl împinse afară şi-i
trânti uşa în nas.
Vestea că fusese concediat ajunse acasă mai repede decât el. Cel puţin asta
fu impresia lui Matei când îşi luă inima în dinţi ca să-i comunice Irinei
vestea cea tristă. După, se culcă să doarmă. Iar când se trezi găsi un bileţel
în locul unde, de obicei, stătea televizorul. În acel bileţel Irina îl anunţa
că-l părăseşte, fără a-i spune însă de ce. Matei se porni să inspecteze
apartamentul. Trecu dintr-o cameră în alta, din ce în ce mai plouat. Irina
nu-şi luă cu ea decât televizorul, compul şi boarfele sale. Dar asta în timp ce
dormea. Nici măcar nu-l aşteptase să se trezească. Plecase când dormea ca să
nu-i dea niciun fel de explicaţii.
Pentru el însă bileţul Irinei fu ca o apă clocotită aruncată în ochi. La
orice se aşteptase, numai nu că Irina o să-l părăsească. Umeraşele goale pe
care Irina îşi ţinea rochiile sau paltoanele se mai legănau şi acum în dulap.
Se holbă la ceas. Dormise doar o oră. Dormise aşa de strâns că nu auzise nimic.
Nu auzise cum Irina îşi scosese rând pe rând lucrurile din casă.
Matei apucă un umeraş cu mâna şi-l opri din legănat. Irina îi dădu papucii
la trei ore după ce deveni şomer.
O săptămână întreagă o căută prin oraş. O altă săptămână îşi căută de
lucru, dar nu era uşor să-ţi găseşti, fără pile, vreun serviciu în Chişinău. De
aceea, într-o bună zi Matei renunţă şi la una şi la alta şi se încuie în casă.
Prietenii îl părăsiră ca potârnichile. Cea mai mare suferinţă a lui Matei nu
era că nimeni nu-l mai suna la telefon, ci că nu avea televizor. Cărţi avea,
dar nu putea să citească. Încercă, dar degeaba. Fiecare carte nouă pe care
încerca s-o citească o băga sub ceasul de pe frigider, ca acesta să fie mai
înalt şi să poată fi văzut din orice colţ al bucătăriei. Încetă să se mai
bărbierească, iar seara, să se mai spele pe dinţi. Totuşi, cel mai tare suferea
că nu avea un televizor. Mâncă fără să se mai spele pe faţă. Farfuriile murdare
le stivuia în mormanul de vase îngălate. Se îngrămădiră atât de multe vase
nespălate în chiuvetă, că Matei nu o mai folosea ca şi chiuvetă. Mergea la baie
ca să-şi umple ceainicul cu apă. Dar, într-o
bună zi, în timp ce trăgea apa în budă, auzi vocea Iuliei, răspândindu-se din
apartamentul de dedesubt printr-o gaură care se ivi în podea după ce Ivan îşi
termină reparaţiile.
De atunci, viaţa lui Matei luă o nouă întorsătură.
După ce se dădea jos din pat, Matei se grăbea la budă.
Nu ştiu de ce, dar televizorul tipului de dedesubt se auzea doar în
toaletă. Nu şi în dormitor sau în hol, ci doar în toaletă. Cine ştie, poate că
odăile tipului de dedesubt aveau o altă configuraţie şi acolo unde Matei avea
toaletă, Ivan îşi avea dormitorul. Important nu era asta, ci că tipul asculta
televizorul cu sonorul la maxim şi asta-l aranja de minune pe Matei. Aşa că
atunci când fostul angajat al ziarului Vremea
de dimineaţă voia să se uite la televizor mergea în budă. În timpul revoluţiei de catifea a
comuniştilor, Matei a stat în budă şi până la miezul nopţii.
În toaletă, se auzi bâzâind o muscă. Matei nu o ucise, ci îi deschise uşa
şi o alungă în coridor. Reveni în bucătărie şi se holbă la ceas. Sub ceas se afla
romanul Accidentul al lui Ismail
Kadare, pe care încercase să-l citeasă tocmai de trei ori. Îl scoase de sub
ceas şi-l răsfoi preţ de câteva secunde pentru a patra oară şi-l fixă înapoi
sub ceas. Dintr-o privire, pricepu că era opt şi treizeci de minute şi când
înţelese asta îşi duse instinctiv palma la ochi, de parcă l-ar fi chiorât
soarele. Reveni în budă, pe tronul căreia se aşeză fără să-şi dezbrace
pantalonii şi se puse pe aşteptat, cu urechile ciulite. Ar fi trebuit deja să
înceapă, dar încă mai rula un spot nenorocit la dracu să ştie ce detergent pe
care nu-l cumpără nici dracu. Ieri, la ora asta deja începuse, dar azi încă mai
mergea reclama. Drăcia dracului. Au mai băgat şi un spot la pamperşi. Dar Matei
se încăpăţână să aştepte şi răbdarea îi fu răsplătită cu asupra măsură. Exact la opt şi treizeci şi cinci de minute,
vocea Iuliei se strecură prin gaura din budă şi i se înfipse fostului gazetar
de la Vremea de dimineaţă în urechi.
Într-adevăr, apariţia acestei găuri nu-i crea lui Matei numai nelinişti, dar şi
avantaje. Putea să afle mai multe despre ce mai făcea prosperul arhitect, al
cărui apartament era chiar sub el. Datorită acestei găuri, putu să afle că Ivan
şi-a adus în casă o nouă femeie În sfârşit, vocea Iulieise auzi şi mai desluşit.
Multaşteptata voce a Iuliei, care anunţă că, nici până azi, consilierii
municipali nu au putut vota bugetul pe anul viitor. Dar oare l-au scos pe
tânărul căzut într-o gură de canal?
Tocmai când Iulia începu să povestească despre asta, tipul de dedesubt
stinse televizorul. Nici măcar nu zapă la alt canal, ci stinse televizorul.
Opri televizorul în timp ce Iulia vorbea. Niciodată, până acum, nu deconectase
sticla în toiul unui buletin de ştiri. Matei era contrariat. Părăsi buda
dezamăgit că nu a putut afla ce se mai întâmplă cu soarta acelui tânăr
nefericit, căzut, ieri seara, într-o gură de canal. Hotărî să aştepte următorul
buletin de ştiri, cel de la nouă şi treizeci şi cinci de minute. Oricum, după
ce fusese concediat de la ziar, unde să se mai grăbească şi el.
La nouă şi treizeci şi patru de minute, Matei se dădu jos din pat şi se
apucă să traverseze dormitorul. Din stradă, se auzeau răcnetele unor
demonstranţi, care curgeau spre centrul oraşului, pentru a protesta contra
venirii la Chişinău a patriarhului Rusiei.
Matei merse mai departe. Ieşi în hol. Trecu pe lângă oglinda sub care
zăceau un teanc de chitanţe neplătite. Nu
se prea uita în ultimul timp în oglindă. Merse mai departe. În budă nu ardea lumina. I se arse becul în
ziua când îl părăsi Irina.
Exact la nouă şi treizeci şi cinci de minute intră în budă, cu urechile
pâlnie. În toaletă era o linişte ca într-un film mut. Abia la nouă şi treizeci
şi şase de minute, tipul de dedesubt porni televizorul. Însă, în loc de
buletinul de ştiri, în urechi i se împlântă vocea infatuată a lui Filip
Kirkorov. Din două în două minute, fostul gazetar de la Vremea de dimineaţă deschidea uşa toaletei şi o închidea la loc.
La nouă şi patruzeci şi cinci de minute, Matei sună la uşa lui Ivan şi
rămăse perplex când în prag ieşi fosta lui nevastă, duhnind a bere, cu Ivan, în
spatele ei gol. Matei alergă în sus pe scări. Iată deci unde fugise Irina şi la
cine.
Trânti uşa şi se porni spre debara. În timp ce scotea din întuneric un
teanc de ziare Vremea de dimineaţă,
îi pică fisa că în tot răstimpul ăsta ascultase televizorul său. Cu un morman
de Vremea de dimineaţă în braţe, se
apropie de budă. Ziar după ziar le făcu
cocoloş, şi le băga în gaură, până când o astupă cu totul. Se retrase în dormitor. Dar, deodată, de sub
patul său se răspândi vocea Iuliei, care anunţă că tânărul ăla nefericit fu
scos mort din gura de canal.
Text aparut pe Moldova.org
joi, 26 decembrie 2013
Cele mai bune carti ale anului 2013: lista lui dumitru crudu
La poezie
RIDURI de Mihail Vakulovski
UN TAUR IN VITRINA DE PIATRA de Liviu Antonesei
La eseu
Sunt un om de stanga de Vasile Ernu
La proza
Al patrulea de Moni Stanila
Confidenta unui Loser de Anatol Moraru
La debut
3 ml de konfidor de Ion Buzu
Un spațiu blând, care mă primește cum m-ar îmbrățișa de Alexandru Cosmescu
Praguri critice de Maria Pilchin
Traduceri
Coama leului..., o antologie de proza ceha in limba romana
RIDURI de Mihail Vakulovski
UN TAUR IN VITRINA DE PIATRA de Liviu Antonesei
La eseu
Sunt un om de stanga de Vasile Ernu
La proza
Al patrulea de Moni Stanila
Confidenta unui Loser de Anatol Moraru
La debut
3 ml de konfidor de Ion Buzu
Un spațiu blând, care mă primește cum m-ar îmbrățișa de Alexandru Cosmescu
Praguri critice de Maria Pilchin
Traduceri
Coama leului..., o antologie de proza ceha in limba romana
O poezie de-a mea tradusa in rusa de Oleg Panfil
димитрий вопрошает
скатерти приподнимаются
как и юбки девушек
ветер поддувает заворачивает
на стол
скатерти приподнимаются
как и юбки девушек
ветер поддувает заворачивает
на стол
marți, 24 decembrie 2013
luni, 23 decembrie 2013
Miercuri, 15 ianuarie 2013, de Ziua Culturii Naţionale, va avea loc cea de a patra ediţie a Galei Tinerilor Scriitori/ Cartea de Poezie a anului 2013. Se vor acorda următoarele cinci premii: Tânărul Poet al anului 2013; Tânărul Prozator al anului 2013; Tânărul Critic al anului 2013; Tânărul Scriitor al anului 2013; CARTEA DE POEZIE A ANULUI 2013. Juriul va fi compus din trei tineri critici literari (laureaţi ai ediţiilor 2011, 2012, 2013): Alex Goldiș, Bianca Cernat şi Mihai Iovănel. Producător: Asociaţia EURO CULTURART. Coproducător: Radio România Cultural. Autorii şi/sau editurile pot trimite volume la adresa: USR Fliliala Bucureşti Poezie, str. Nicolae Golescu nr.15, sector 1, Bucureşti, cu menţiunea “pentru Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului 2013″ până la data de 7 ianuarie 2014 (data poştei).
vineri, 20 decembrie 2013
femeia
asta
Cristina Dicusar
Femeia asta are ochii exagerat de mari. Albaştri
până la isterie. Gâtul ei lung se întinde înainte de parcă cineva ar fi
tras de el. Se uită pe fereastră la strada murdară de ploaie: Când
trece vreo maşină, mi se pare că i se stropeşte dispoziţia, şi aşa
proastă. Probabil, nu+i plac străzile murdare din Chişinău.Se aud sirene
de ambulanţă. Înjurături. Şi noul hit al lui lady Gaga. Autobuzul se
deplasează greu şi femeia vorbeşte pe sub nas: " Aţi spus ceva?" Ea ţine
în braţe un căţel de pluş pe care-l mângâie pe gât. Peste patru ani ea
ţipă la mine să-i aduc supa cu tăiţei.
Acest text ii apartine Cristinei Dicusar
Acest text ii apartine Cristinei Dicusar
duminică, 1 decembrie 2013
http://semnebune.ro/2013/ar-trebui-lasate-sa-vorbeasca-doar-senzatiile-si-reactiile-in-dialog-cu-dumitru-crudu-ii/?fb_action_ids=616384211734090&fb_action_types=og.recommends&fb_source=other_multiline&action_object_map={%22616384211734090%22%3A507787742652604}&action_type_map={%22616384211734090%22%3A%22og.recommends%22}&action_ref_map=[]#axzz2mDI1rrWL
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
