sâmbătă, 18 februarie 2017

Cristina DICUSAR

Am cutreierat Chișinăul

Am cutreierat Chișinăul ca un somnambul
și am ajuns în cartierul unde s-a făcut masa ceea de pomenire.
Unde într-o lumină nefirească, seara, căutam cum să ajung acasă.
Mihu era încă tânăr când a murit de atac de cord în autobuz.
În sicriul lui, stătea lungit cu o față galbenă.
Probabil așa arată toți morții.
Eu nu mă puteam deprinde. Aveam în mâini
un mănunchi de flori galbene după care mă ascundeam.
Îmi doream să fie acolo D.,
prietenul cel mai bun al lui Mihu.
Dar probabil așa era mai bine. D. e plecat
de 2 ani din țară și i-ar fi fost greu să vină.
Acum în autobuz miroase ca-n gura unui alcoolic.
Un rumeguș de oameni înăuntru.
Stau la fereastră și-mi lipesc ochelarii de sticla murdară.
Se deformează orice imagine care reușește să ajungă la mine.
Mă gândesc cât de departe pot.  
Nu mi-e greu.


O poezie de Cristina DICUSAR

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu