duminică, 28 septembrie 2014
sâmbătă, 27 septembrie 2014
10 cărți recomandate de către Alexandru Gurdila în cadrul provocării Book Challenge
Anul acesta este declarat oficial anul provocărilor
facebook. Ice Bucket Challenge, Winebucket Challenge și mai nou Book
Challenge.
Noi ne-am propus ca în următoarele săptămâni să aducem în vizorul vostru cele 10 cărți de căpătâi ale unor personalități de la noi din ţară, care au avut tupeul și curajul să răspundă provocării.
Noi ne-am propus ca în următoarele săptămâni să aducem în vizorul vostru cele 10 cărți de căpătâi ale unor personalități de la noi din ţară, care au avut tupeul și curajul să răspundă provocării.
Lista celor 10 cărți recomandate de către Alex:
1. Gabriel García Márquez – Un veac de singurătate.
2. Dumitru Crudu – Un american la Chişinău.
3. Jose Saramago – Intermitenţele Morţii.
4. Lucian Blaga – Hronicul și cântecul vârstelor.
5. Fiodor Dostoievski – Crimă şi pedeapsă.
6. Mihail Bulgakov – Maestrul şi Margarita.
7. Constantin Virgil Gheorghiu – Ora 25.
8. Camil Petrescu – Patul lui Procust
9. Mircea Eliade – Huliganii.
10. Mihai Eminescu – Sărmanul Dionis.
vineri, 26 septembrie 2014
joi, 25 septembrie 2014
Revista RAMURI, Nr. 09 / 2014
Ironia identificării refuzate
de Gabriela Rusu-Păsărin
Romanul lui Dumitru Crudu, Un american la Chişinău,
deschide perspectiva interpretării ipostazelor în care un personaj,
simplu observator al vieţii, devine actantul implicit în toate
circumstanţele narative, un vertij de scene aparent dispersate care
conduc spre un final deschis.
Dumitru Crudu este un scriitor „pe
val”, poet, autor de piese de teatru, prozator, a publicat volume
reperate de critica literară. Este publicistul cu iniţiativă: a
înfiinţat o revistă de literatură, artă şi atitudine, editată cu
sprijinul Institutului Cultural Român şi a iniţiat în anul 1999,
împreună cu Marius Ianuş, un nou curent literar, fracturismul. Este
director al revistei Stare de urgenţă şi redactor la postul de radio Europa liberă (Chişinău).
Romanul Un american la Chişinău
are evidente note autobiografice, de la profesia de jurnalist şi lumea
litarară căreia îi aparţine până la toponimele care identifică traseul
destinului său biografic: Braşov, Chişinău, Flutura (satul natal din
Republica Moldova).
Dumitru Crudu este un portretist
talentat şi, prin prisma personajului central, repune în discuţie
apartenenţa la un spaţiu identitar şi la diversele moduri de receptare a
acestei identităţi. „Pentru el, Flutura fiind ca Siberia pentru bunicul
Goriţă, unde acesta fusese deportat în 1953 pentru că a exclamat la
moartea lui Stalin că a murit un câine”(p.153).
Anton Şleahtiţchi este personajul
principal care nu-şi găseşte locul, în România este basarabeanul,
„kaghebistu”, în Republica Moldova (la vamă) este românul. Îşi refuză
identitatea şi este refuzat de lumea în care vrea să se integreze. Cu un
firesc debordant, Dumitru Crudu atacă o problemă esenţială a
intelectualilor de origine română de peste Prut, relaţia identitate şi
alteritate sau identitate şi integrare. Anton nu se simte integrat în
niciun mediu: în cel jurnalistic este tratat ca basarabeanul sensibil la
aspectele emoţionale ale socialului, ca scriitor constată că umblă cu
manuscrisul (pe care l-a rescris, pentru că i s-a furat) fără speranţa
publicării. Secvenţa memorabilă pentru condiţia de alteritate pe care o
resimte este ca un nucleu iradiant: basarabeanul încălţat cu pantofii
americanului, în care a băgat foile pe care urma să scrie poezii, în
bonturi, „şi numai aşa a putut ieşi din sala de aşteptare, fără ca
cineva să-l arate cu degetul” (p.205).
Americanul Martin a venit la Chişinău
„ca să descopere adevărata viaţă”(p.126). Este cel care va acţiona ca
un magnet, va atrage atenţia tuturor, tinerele Lora, Olga îl vor părăsi
pe Anton pentru american, iar în subsidiar lectorul îl identifică cu un
spion (atmosfera tensionându-se pe parcurs cu apariţii, dispariţii,
evadări nocturne).
Portetul lui Anton, care se
configurează din ipostaze diferite (jurnalist, poet, amant, prieten, sau
răzvrătit, emotiv, credul, generos) este insidios plasat în „pânza de
păianjen” a urâţeniei: sluţirea Lorei, a celei mai frumoase fete din
Braşov, este antipodul frumuseţii şi armoniei, este răzbunarea pentru
cele patru ipostaze ale protagonistului, este multiplicarea urâtului în
cercuri concentrice: cu cât se adânceşte urâţenia morală, cu atât
personajul se desfigurază şi fizic. Este o degradare prin aglutinarea
detaliilor povestirii. Chintesenţa procesului degradării este explicit
formulată de autor: „pierzându-şi frumuseţea, şi-a pierdut şi puterea
asupra oamenilor” (p.133).
Sarcasmul şi ironia, satira şi
auto persiflarea sunt definitorii pentru discursul narativ: la
cinematograful Patria din Chişinău rulează un film american în limba
rusă, în acelaşi oraş, în piaţa Decebal este monumentul lui Grigore
Ivanovici Kotovski, în oraş nu erau toalete, dar erau multe monumente,
americanul stă cu pantalonii în vine până ce Anton aleargă prin tot
Chişinăul noaptea să-i aducă hârtie igienică, Victor (pe care Anton îl
găzduise o lună ) îl bate pe Anton, pentru că nu îi primeşte „cinstea”,
îl bate şi îi spune scenariul din care rezultă că toţi au avut un rol,
numai Anton era parcă dintr-un roman al lui Kafka.
Ironia identificării refuzate devine un
vacuum comunicativ, iar cititorul trebuie să preia întrega povară a
identităţilor abandonate. Identificarea ironică, la care apează Dumitru
Crudu ca tehnică de ademenire a lectorului, schiţează doar cadrul unei
identificări la care cititorul se putea aştepta, pentru ca mai apoi să o
ironizeze şi chiar să o respingă. Vom înţelege astfel tonul vesel al
satirei în situaţii limită, modelul uzual fiind cel al ironizării
eroului. Dispoziţia receptivă este surpriza (şi Dumitru Crudu exersează
arta suspansului cu succes). Comportamentul personajelor se remarcă prin
plictis rafinat şi atitudini contradictorii, de la reflexţia critică la
indiferenţă. Este o experienţă estetică care generează un final
deschis prin ultima ipostază a protagonistului: porneşte în căutarea
americanului la Chişinău, aruncând pe fereastra vagonului bacnotele
verzi primite pentru aceasta.
Romanul lui Dumitru Crudu aminteşte de
atmosfera din „Städler” al lui Alfred Wolfenstein: însingurarea
orăşanului decurge din marea densitate a locuirii, cu cât oamenii stau
fizic mai aproape unii de alţii, cu atât distanţele sufleteşti dintre ei
sunt mai mari. Este o pseudo-participare, fiecare rămânând distant şi
trăind capitol după capitol romanul unei vieţi în permanentă căutare a
identităţii.miercuri, 24 septembrie 2014
luni, 22 septembrie 2014
Draga Radu, draga Dragos, draga Vlad, dragi poeţi care aţi fost la festival,
în mijlocul vostru, m-am simţit minunat. Ascultându-vă poeziile, am simţit "că încă nu e totul pierdut", că revenirea la normalitate şi la om mai este posibilă.
În mijlocul vostru, m-am simţit ca într-o poveste. De fapt, oraşul ideal ar fi acesta: un oraş în care să locuim cu toţii împreună şi să-i aducem şi pe toţi prietenii noştri poeţi din toată lumea. Să fie un oraş doar cu poeţi. Cam asta au făcut prietenii noştri din Sibiu în aceste trei zile minunate. Pentru asta le mulţumesc foarte mult. Mă bucur că v-am cunoscut şi îmi pare rău că acest vis nu a durat mai mult.
în mijlocul vostru, m-am simţit minunat. Ascultându-vă poeziile, am simţit "că încă nu e totul pierdut", că revenirea la normalitate şi la om mai este posibilă.
În mijlocul vostru, m-am simţit ca într-o poveste. De fapt, oraşul ideal ar fi acesta: un oraş în care să locuim cu toţii împreună şi să-i aducem şi pe toţi prietenii noştri poeţi din toată lumea. Să fie un oraş doar cu poeţi. Cam asta au făcut prietenii noştri din Sibiu în aceste trei zile minunate. Pentru asta le mulţumesc foarte mult. Mă bucur că v-am cunoscut şi îmi pare rău că acest vis nu a durat mai mult.
nu ai fost nici duminica asta... stii, nu te supara, dar am impresia ca
ai altceva mai important de facut. te inteleg. Oare nu crezi ca ar fi
mai bine sa ?.. Nu stiu, spune si tu daca e normal ca... 2 luni e totusi
mult pentru ca... Nu stiu, spune si tu. Eu te pretuiesc in continuare
ca ... De aia si iti cer parerea ta. Tu ce ai face?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
