în dimineața zilei de trei iunie am mers cu mama la spitalul de boli infecțioase la mătușa ileana, sora iubită a mamei, la care ea ținea la fel de mult ca la o lacrimă, deasupra noastră cireșele plesneau în copaci și cădeau în jos ca niște vrăbii

pe banca pe care ne-am așezat mătușa ileana nu și-a așezat picioarele pe asfalt și le ținea în sus
ferindu-se să le așeze pe asfalt, pentru că dedesubtul ei roiau furnici mii de furnici alergau încolo și încoace și ea nu voia să le strivească

în timp ce noi vorbeam ea își așeza în așa fel picioarele pe asfalt ca să nu strivească vreo furnică
și nu a ucis niciuna
niciuna din miile alea de furnici care fojgăiau sub tălpile ei care iată
toate i-au supraviețuit