AUGUSTINA VISAN

XXX

 Când ploaia

scotea din pământ semințele De sfeclă, morcov, pătrunjel, aruncându-le în drum ca pe niște

râme roșii

A venit Un om fără umbrelă cu o vacă Și un păpușoi În mână

Tata A înțeles ce voia

eu cu sor-mea

stăteam pe geam Cu gurele căscate Și așteptam

Finalul

Tata s-a dus In ocol A adus Buhaiul Roșu cu negru Coarnele Ii erau groase și puternice

Pielea de pe Șolduri strălucea

și l-a lăsat în staul doar cu vaca

După Ce boul Și-a împlinit poftele Vecinul I-a dat tatei 200 de lei s-a uitat la buhai apoi la vacă Și a spus Sper sa fie Buhai Doamne! Sa fie buhai Așa-i

o să fie buhai Negru cu roșu Dacă va fi buhai Îl voi vinde La un preț Mare Voi cumpăra O fereastră Și cu banii rămași Un alt buhai

Sper sa fie buhai

In ziua aceea Bunelul A murit Bătând Cu degetul in soba rece.