Louise Glück
Nobel Prize in Literature 2020
Nostos
Era un măr în curte —
asta era acum
patruzeci de ani —, în spate,
doar miriști. Șerpuirile
șofranului în iarba umedă.
Am stat la geam:
sfârșitul lui aprilie. Florile
primăverii în curtea vecinului.
De câte ori, serios, a înflorit copacul
de ziua mea,
fix în acea zi, nu
înainte, nu după? Înlocuirea
imuabilului
cu ceea ce se schimbă, evoluează.
Substituirea imaginii
pentru pământul nesfârșit. Ce
știu eu despre acest loc,
locul copacului, timp de decenii,
luat de un bonsai, voci
ridicându-se de pe terenurile de tenis —
Terenuri. Mirosul ierbii înalte proaspăt tăiate.
Așa cum cineva se așteaptă de la un poet liric.
Ne uităm la lume o dată, în copilărie.
Restul e memorie.
Traducere de Florin Buzdugan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu