xxx
fața
înghețată a bunelului
Cu ochii încă albaștri senini
În costumul său negru
Nu am plîns atunci
Nu am plîns pînă nu am vazut
Chipul distorsionat al tatălui meu
Ducîndu-l spre groapă
Atunci am înțeles că e și el un om
ca toți oamenii
Nu am plîns pînă nu am înteles
Că omul acesta care m-a ținut în
brațe
cînd m-am nascut
avea aceasi fată îndurerată si plină de regrete
ca atunci când mi-a spus
într-o zi
că nu-i mai sunt fiică
am vrut atunci să ma rup din loc
Sa alerg la el
să-l îmbrățișez
cu ambele mâini
Și sa plîngem impreună
asa cum nu am plîns
Niciodată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu