ca un dulap
într-o parcare îmbulzită de oameni cu cap de lemn traversează strada la roșu și în urmă șoferii îl trimit la origini când medicii îl vor privi ca pe un cobai experimental și inima va hoinări prin băltoacele zoioase de pe stradă să mă țină cu multă grijă de mână când sticlele ochelarilor se vor sparge întâmplător când nu ne vom atinge zeci de sâmbete la rând să-și dorească din tot sufletul să mă aibă ca pe un talisman de care nu se va despărți vreodată când se va simți ca cel mai vechi dulap din muzeu când își va pierde treptat firele de păr și eu voi merge la facultate să-și amintească de Farul din Alexandria care luminează pe insula Pharosîn timp ce eu zic
"sunt și eu o jună"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu