Alexandru POPESCU

 

Oase

Morminte pline de transpirație și
pe cer nebuloase ca ochii Victoriei
cea fierbinte ca lava și cu sufletul
ca o taiga nesfârșită
ea își mai face un selfie în timp ce
mii de umbre sunt strivite de hazard
și nici măcar putoarea cărnii în
putrefacție nu poate trece dincolo
a trăi din inerție nu-i oare mai frustrant
decât somnul oaselor care nu cunosc insomnia
care nu cunosc gustul de grepfrut al dezămăgirii
care nu cunosc iritarea de urzică  a snobismului
nu cunosc mâinile pline de sânge ale lăcomiei
nu cunosc plictiseala dintre pereții ospiciului
nu cunosc singurătatea din mijlocul mulțimilor
nu cunosc fragilitatea și neputința
nu cunosc umilința și nebunia
nu cunosc boala și nu cunosc prostia
nu cunosc puroiul galben al urii și deznădejdii
nu cunosc frica de moarte nu cunosc
iluziile și deziluziile
Victoria e speranța supremă care nu dă greș niciodată
Victoria nu cunoaște decât oase, oase, oase...