Tatiana GROSU

/ Și-a rujat buzele Și-a luat un cuțit în poșeta albastră A pus toporul în ușă Coborând scările Roțile care bombăneau de pe o treaptă pe alta Valiza i se izbea de picioare La 5 dimineața a trântit poarta Și a răsunat În drumul pustiu Din urmă se ridicau nori de praf care-i încețoșau bereta de pe capul Margaretei E timpul să vină primul autobuz Margareta și-a tras cureaua a întors o privire pre dealul din marginea satului Știa că nu poate să întârzie la avion Și că e interzis să porți cu tine un cuțit Și că nu i-a mai rămas nimeni A scos o fotografie mototolită din buzunar și în mijlocul drumului a început să plângă Un urlet animălesc la 5 dimineața a trezit toți vecinii Margaretei Toți au aprins lumina.