Moni Stănilă și Emanuela Sprânceană
Textul cu Mașka
Zilele acestea colega noastră Emanuela Sprânceană a citit proză la Cenaclul Republica. Proza Emanuelii are o sensibilitate aparte, ea descrie relația dintre o fiică și mama ei care lucrează de mulți ani în Rusia. De asemenea, povestește despre trauma acestei fiici care caută modalități de a construi din nou o relație între doi oameni apropiați despărțiți de orașe și societăți diferite. În momentul cînd mama încearcă să îi prezinte orașul și marele monumente naționale, ca străzile, locuri istorice ale Rusiei, teatrele, personajul fiica are o frază cheie
Nu-mi trebuie nici Mаленкий, nici Болъшой, această fiică nu are nevoie decît de propria ei mamă. Jurnalul memorii aduce în discuții problemele ca timpul pierdut, relația mamă - fiică, relația tată - mamă, și pune întrebări de genul: Cine o să-i dea înapoi anii pierduți acestei fiici? Un alt pasaj nou citit de autoare a fost textul despre pasiunea tatei pentru Mașka un autocar vechi care este comparat cu sistemurile vechi înainte să cadă. În acest text autoarea deja descrie mama/soția care se luptă pentru atenția soțului ei, care petrece mai mult timp cu Mașka. Felicitări Emanuela!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu