luni, 12 august 2013

Istoria romanului meu UN AMERICAN LA CHIŞINĂU e cunoscută deja de foarte multă lume. În 1995, am terminat prima sa versiune, dar pe vremea aceea nimeni nu prea vroia să publice proză. La maşina poetului Leo Bordeianu, am cules câteva capitole şi le-am propus unor reviste de literatură din RM, dar nici acestea nu au vrut să mă publice. Lumea nu prea publica proză în vremea aia. Ulterior, tipul la care am stat în gazdă a dispărut în Italia cu tot cu romanul meu. După ce am realizat că l-am pierdut pentru totdeauna, am început să-l rescriu. Dar am început să-l rescriu după ce prin 2000 am condus un american la Chişinău. Un american care nu ştie româna şi eu nu ştiam engleza. A fost o călătorie de pomină. Nişte şnapani voiau să ne jefuiască. Noi ne-am solidarizat. Întâmplările alea m-au inspirat să mă apuc să rescriu romanul. Undeva prin 2002, am făcut prima încercare de rescriere. Cu titlu UN AMERICAN LA CHIŞINĂU. Până am ajuns la varianta publicată, am aruncat la coşul de gunoi vreo şapte, cel puţin. După ce a-m publicat romanul, am descoperit că sintagma UN AMERICAN LA CHIŞINĂU circulă printre ziarişti şi internauţi. Încă prin 2003, Marian Smith a publicat o confidenţa pe un sait întitulată UN AMERICAN LA CHIŞINĂU, confidenţă tradusă şi publicată şi în română tot în 2003. Un jurnalist din Flux, prin 2006, şi-a întitulat un articol de-al său cu aceeaşi sintagmă.  Apoi prin 2007, un jurnalist de la Cotidianul a folosit iar sintagma pentru a vorbi despre ambasadorul american de la acea oră din Chişinău. Apoi un alt jurnalist. Şi încă un jurnalist. E foarte populară şi pe internet. O discuţie de pe internet chiar aşa şi se cheamă UN AMERICAN LA CHIŞINĂU. Sau pe youtobe. Sau pe saitul Ambasadei Italiei. Există şi un sait adresat turiştilor americani întitulat UN AMERICAN LA CHIŞINĂU. Şi aşa mai departe.

Pe lângă asta, filmul UN AMERICAN LA ROMA a făcut istorie. După aia, filmele de acest tip s-au înmulţit ca ciupercile. Există filme UN AMERICAN LA PARIS; UN AMERICAN LA PRAGA, UN AMERICAN LA MOSCOVA, UN AMERICAN LA BUDAPESTA; UN AMERICAN ÎN CHINA şi aşa mai departe.

ZECI DE ARTICOLE sunt întitulate: UN AMERICAN LA BUCUREŞTI, UN AMERICAN LA BERLIN şi aşa mai departe.

Asta demonstrează că străinul e, de multe ori, identificat cu americanul. Americanii sunt peste tot ca frunzele. Spre deosebire de o mare parte din situaţii în care e folosită sintagma, titlu meu  are şi o valoare intertextuală directă şi indirectă şi face trimitere la popularitatea americanilor la noi, ca şi în lume. Anume cu acest sens includ în roman câteva scene în care Anton descoperă un ziar unde se vorbeşte despre Un american la Chişinău. Se pare că nu există oraş în lume în care să nu fie aşteptaţi să vină americanii. EI sunt aşteptaţi şi la Chişinău. La asta şi mai fac eu trimitere în roman.

Totuşi, în 2002, când mi-am numit romanul UN AMERICAN LA CHIŞINĂU (despre care am povestit într-o revistă de teatru din Timişoara) , sintagma încă nu pătrunsese masiv şi la Chişinău. În perioada comunistă însă s-a înregistrat o explozie a folosirii ei. Ceea ce înseamnă că cu cât lucrurile mergeau mai prost în ţară, cu atât lumea îi chema pe americani să vină şi la Chişinău. Acum americani la Chişinău sunt cu carul. Despre acest fenomen vorbesc şi eu în romanul meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu