***

 

Și-a ieșit ca un poem

Am decis să-l păstrez

Cu mov, cu rubine,

Lanțuri și legături

De galben, de roșu.

Era despre Paris,

Despre șindrile de vânt

Despre căldura din podul palmei.

Ochii negri atingeau coapsele, ridurile.

În poem am mai scris

Despre drumul peste graniță

Cu avionul, apoi cu autobuzul,

Cu borseta de piele

La grădinile Luxemburgului

Era întotdeauna soare și scaune

Muzica fado și un soi

De portrete foto de Klimt  

Fără berete, fără redingote

Cu rujuri franțuzești și chitări

Am revenit la turnul Eiffel

noaptea cu geci de primăvară și lanterne

Pereții liftului vorbeau despre tzigani calzi

Cuvântul nu s-a scris niciodată cu z.