Din pământ nu
iese niciodată ura
îmi plăcea să sap
până sub unghii găseam carne
cântam și săpam
din pământ nu ieșea
niciodată ură
roar galerii de râme și rădăcini
respirația nu mai
adâncește
pielea tăbăcită
sub picioare
pământul e tare ca o foaie de tablă
acum scurm în
coșul de rufe
haine umede și soioase
care
ascund oasele tale putrede
unghiile mele
sunt făcute și lungi
stau țepene și
curate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu