Cei slabi să pocnească
În una din zilele în care stăteam săptămîni întregi
în aceeaşi cameră, îmi veni ideea să ies, deşi mă cam îngrijora acest lucru.
Mi-am luat cele mai groase haine, ceva bani
şi am pornit-o spre staţia de autobuze,
la naiba, o să iau un autobuz, nu contează care şi încotro va ajunge, doar să urc
într-unul,
mai departe văd eu cum fac.
În timp ce urcam ţineam pumnul strîns şi cu dinţii scrîşnind
spuneam
cei slabi să pocnească!.
Îmi acopeream corpul cu haina mea cea groasă
pentru a astupa sunetele oaselor pocnind
cei slabi să pocnească am zis,
pînă la capăt!
Încercam cu greu să urc ultima treaptă,
cineva mă apucă de braţ şi mă ajută să mă aşez.
Peste 45 de minute eram într-un loc
cu totul necunoscut,
dar nu, nu mai conta deloc,
unicul lucru ce-l doream era
să mă laşi împuşcat în piept şi să nu mai trebuiască să cobor.
Chiar şi dacă poemul e nesemnat, e imposibil să nu-l recunoşti a cui e: e al lui Ion Buzu. Sau greşesc cumva?
RăspundețiȘtergereÎnceputul e formidabil, ca şi refrenul- cei slabi să pocnească, dar finalul e cam supt din deget.Şi păcat, pentru că poemul începe foarte şi foarte bine. Pentru a fi salvat, ar trebui un final mai puţin convenţional şi mai nerealist,poate. Oricum, aşa cum e acum finalul, e cam convenţional şi cam simbolic. Deci, ar trebui ceva mai cu vînj. Ceva cu mai multă forţă, ceva despre cei slabi sau poate nu, poate despre altceva. Dincolo de toate astea, repet încă o dată, începutul e minunat. Iar sfîrşitul poemului poate că ar trebui să fie ca în Kavafis. Adică să aibă o naraţiune în spate. O poveste. Cred. Oricum, felicitari pentru acest început de poem! E unul dintre cele mai promiţătoare începuturi de poem pe care le-am citit în ultima vreme. Da voi ce credeţi?
îmi plac primele 2 versuri. şi ideea cu autobuzul e mişto, dar e uzată. chiar şi dudu a scris în introducerea din salvaţi bostonul ceva în genul ăsta, legat de tichete şi autobuz. finalul vine cumva în contrazicere cu spiritul poemului, fiindcă ideea pe care o lansează, arată că eul liric e slab, când acelaşi eu liric repetă cei slabi să pocnească. ar fi faza cu autodistrugerea dar până la urmă pare puţin ridicol şi cam previzibil, dincolo de toate.
RăspundețiȘtergere