22 aprilie 2011

îmi îndrept umerii şi spatele mai ales, fac o rotaţie de unghi mic cu scaunul acesta care se şi roteşte şi realizez că tastatura la care scriu se aude troncănind mai rău decît cum troncăneau pe cînd le era moda şi pe cît le permitea progresul tehnologic maşinile de scris. cu progresul tehnologic în realitate mulţi nu suntem de acord, dar nu vrem să o recunoaştem. se trăia frumos, mă gîndesc eu, şi pe vremurile lipsite de internet, chiar mai bine. se scria mai mult pe hîrtie şi se citea la fel.

încerc să-mi amintesc ce a fost pe 22 aprile anul trecut, dar nu-mi pot da seama. nici paştele nu mai ţin minte cînd a fost, nici c-ar conta, în schimb am o grămadă de amintiri pornind de la şedinţele de cenaclu pe care le-am avut în ultimii 3 ani, adică toate lecturile, discuţiile pe marginea textelor şi experimentele distractive care uneori erau chiar fericite, alteori îţi dădea pretexul să faci un foc în chiuvetă. he he, în trei ani ne-am împrietenit şi am călătorit împreună, mai aproape sau mai departe, pînă la parcul dendrarium, pînă la orpheus, pînă în orhei, pînă-n truşeni sau pînă în timişoara, amintiri cît se poate de autentice, deşi nu mai am încredere nici în termenul acesta. amintiri despre care o să povestesc altă dată

eu de fapt sunt în biblioteca haşdeu acum şi fiindcă am terminat de lucrat la experimentul de azi înainte ca timpul să se termine, D.C. m-a aşezat la un calculator care se află între 4 pereţi dintre care 3 sunt umpluţi cu reviste, iar unul e o intrare fără uşă, loc pentru bibliotecari, după cum se observă, m-a adus aici şi mi-a zis să fac o actualizare de blog, oferindu-mi oficial permisiunea să aberez cît vreau şi despre ce vreau, dar fiindcă se apropie sărbătorile de paşti, ţin să vi le urez şi eu să fie fericite, lîngă dragi, ciocnind ouă şi petrecînd timpul cu bucurie, fiindcă e adevărat, uneori viaţa e chiar frumoasă, prilej dat de soarele care îşi etalează nuditatea cît e ziua de mare.

cam asta.