duminică, 23 decembrie 2012

Chiar nu putem trăi fără brad viu în sufragerie?

Câteva zile în urmă Moni a publicat o postare dedicată mie. Iată aici: bradul - salvarea lui și animalele de companie.

Acum îi răspund și eu, cu drag, în altă postare. Pentru a înțelege la ce mă refer trebuie citite ambele:).
Doar părerea mea, pur subiectivă, despre bradul de Crăciun, vegetarianism, necesități vitale și capricii.

Motto 1: "Abia atunci cand omul are compasiune fata de toate fiintele vii, se poate numi nobil." Buddha, ~Sec. V i.e.n.

Motto 2 :"Toate fiintele cauta fericirea; deci lasa-ti compasiunea sa se extinda de la sine asupra tuturor." Mahavamsa, ~Sec. V e.n.

1. Consider că trebuie să judecăm în contextul nivelului de civilizare la care ne aflăm, nu să amitim evenimente întâmplate cu nu știu câte mii de ani în urmă, la nu știu ce etapă de evoluție a umanității. Fiecare idee/religie/curent/ideologie/practică de viață  au în spate o istorie mai mult sau mai puțin contradictorie, depinde din ce punct e privită.
2. În primul rând, oamenii care vor să protejeze viața nu-și cumpără animale și nu încurajează nici într-un mod comerțul cu acestea, respectiv nu e valabilă ideea cu combinațiile genetice. Cei care-și cumpără animale o fac exclusiv pentru propria lor distracție, dintr-un capriciu stupid, care nu poate fi justificat. Cei care într-adevăr vor să protejeze viața și salvează animalele condamnate la foame și frig  în stradă, cred că au dreptul să le castreze, tot pentru binele acestora, că să nu mai da naștere altor pui condamnați la frig și foame. Și totuși, un câine castrat dar cu: loc de trai, oameni care au grijă de el, mâncare, e mai bine decât un câine: otrăvit, mort de foame,înghețat de frig pe străzi.
3. Dacă omul ar renunța la înmulțirea artificială a animalelor, nu ar mai mai muri câte 24.000 de oameni pe zi sau 8,8 mln pe an de malnutriție, din cauza distribuției iraționale a resurselor alimentare. Fiindcă o dietă bazată pe carne necesită de 10-20 ori mai mult pământ decât una vegetariană. Fiindcă aproape jumătate din grânele și boabele de soia ale lumii sunt date hrană animalelor, consecința acestui fapt fiind o risipă uriașă de calorii. Fiindcă pe aceeași suprafață de pamant necesară producerii unui kilogram de carne ar putea fi recoltate în aceeași perioadă de timp 200 kg de roșii sau 160 kg de cartofi.Conform studiilor, dacă americanii ar mânca cu 10% mai puțină carne, cantitatea de cereale economisită ar putea salva de la foamete aproximativ un miliard de oameni. Și nu putem să nu luăm în considerare risipa mondială de apă, după estimările oamenilor de știință, pentru a produce un kg de carne este necesară aceeași cantitate de apă cât ar putea face o persoană duș în fiecare zi, timp de un an. Zootehnia este o amenințare gravă pentru mediul în care trăim. Potrivit unui raport recent publicat de FAO(Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite) sectorul zootehnic generează mai multe gaze cu efect de seră decât transportul. Cu toate acestea, față de anii 1970 consumul de carne este dublat la nivel global, și se prevede cel puțin încă o dublare în următorii 40-50 de ani. Rezultatul evoluției continue a sectorului zootehnic este faptul că multe din funcțiile ecosistemului sunt în declin, miliarde de oameni mor de foame din cauza irosirii iresponsabile a alimentelor pentru creșterea animalelor, în țările înalt dezvoltate poluarea cauzată de fermele de animale este aproximativ de 130 de ori decât cea cauzată de oameni, milioane de păduri defrișate pentru a fi transformate în terenuri agricole, respectivele fiind devastate în câțiva ani din cauza exploatării excesive și chimicalelor etc. Respectiv, această problemă nu este una simplă și nu poate fi definită prin afirmații simpliste precum: ”dacă n-am mânca noi animalele ne-ar mânca ele pe noi”  sau ”s-ar fi înmulţit într-o mie de ani încât ar fi sufocat planeta”.  În primul rând animalele nu s-ar mai înmulți în așa hal dacă ar scădea cererea și producerea cărnii.  Deoarece pe masură ce cererea pentru carne scade, mai puține animale vor fi crescute pentru hrană. Fermierii ar înceta să crească așa multe animale și s-ar orienta către alte tipuri de agricultură. Iar când animalele vor fi mai puține, ele vor putea trăi în condiții naturale. Este imposibil, este demonstrat de savanți acest fapt, animalele, în mod natural, niciodată nu s-ar înmulți atât de mult încât să sufoce planeta. Dar dezvoltarea continuă a zootehniei, da, într-adevăr sufocă planeta. Și cine face asta dacă nu omul?
4.  Ce spun acum are mai puțin legătură de afirmația de la punctul 4. Dar e un răspuns la convingerea ta că un animal sau o salată e același lucru, și că, eu vegetariană fiind, oricum omor vietăți, omor plante. Deci, ideea este ca trebuie să tindem să minimalizăm suferința în lume. Cel puțin eu sunt convinsă de acest fapt. :) Respectiv, vegetarianismul ar fi opțiunea cea mai umană. Chiar dacă nu putem evita în totalitate să aducem daune mediului și ființelor vii, să evităm asta macar pe cât e posibil. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a reduce suferința.
   Și oricum, nu putem compara suferința unui animal cu cea a unei plante. În primul rând plantele nu suferă în adevăratul sens al cuvântului. Ele nu au sistem nervos central. Prezența acestuia ar fi necesară doar dacă ar fi coordonată cu instinctul de supraviețuire. Plantele nu pot fugi de durere, nu au impulsul să alerge din pădure pentru a evita un incendiu, nu încearcă să fugă de prădător. Plantele nu au conștiință. Prin termenul «conştiinţă», eu am în vedere  capacitatea de a simţi senzaţii precum durerea, suferinţa, şi dorinţa de a trăi. Ele nu manisfestă nici un comportament  ce ar atesta prezența acesteia și nici nu le-ar fi de folos, atâta timp cât nu este un avantaj în lupta pentru supraviețuire.
5. Voi începe cu asocierea brad - salată, enunțată în punctul 5. În primul rând, salata e crescută de către om exclusiv pentru alimentație, altfel nu are nici un rost producerea acesteia, ar fi o irosire de resurse. Spre deosebire de salată, bradul poate să crească zeci de ani în voia lui în pădure, independent de existența umană, și datorită lui și altor copaci, biodiversitatea să fie echilibrată. Copacul din pădure poate avea o viață perfectă, lungă și sănătoasă, fără nici o implicare umană. E adevărat faptul că noi alegem să tăiem copaci pentru utilizarea lemnului în diverse feluri, unele din ele importante pentru supraviețuire, de altfel, nu pentru plăcerea estetică sau din capriciu. Însă atâta timp cât luarea lemnului din păduri este monitorizată și  gestionată corect, iar plantarea copacilor pentru compensare are loc cel puțin dublu, putem trăi în echilibru cu natura. Într-adevăr, asta e o variantă un pic idealizată și bussiness-ul cu lemn trebuie reevaluat și necesitățile noastre trebuie să fie doar acelea definitorii în raport cu supraviețuirea.
 Dar, cert e că frizează ridicolul să comparăm copacul și salata. Și mai ridicol e să punem la același nivel salata, bradul și porcul. Spre deosebire de salată, care crește pentru a fi mâncată, și de brad, care crește în voia lui în pădure(nu pentru a fi tăiat), porcul e ființă vie, e ființă ce simte durerea exact ca noi. E animal cu drept la viață precum suntem și noi. Și dacă n-ar fi fost domesticit de către om, trăia în voia lui absolut independent de acesta, precum trăiește și bradul până nu e tăiat.  Altceva e că oamenii au domesticit mai multe animale, pentru folosul propriu, le înmulțesc, irosesc resursele naturale, dăunează mediului (pentru asta vezi punctul 3).
Și, e cert că sunt subiectivă, dar afirm că pentru mine creșterea porcilor, spre deosebire de cea a salatei, nu e afacere, e pur măcel. Și mă bucur că nu doar pentru mine.
Cât privește bradul de Crăciun, acesta ar crește sănătos în pădure zeci de ani și ar aduce mult folos mediului și omului, dacă n-ar fi tăiat din pur capriciu, sau din așa-zisa necesitate estetică, pentru a fi ținut în casă câteva săptămâni. Deci, să vedem diferența. Salata e crescută pentru mâncare, altfel nu are rost să utilizezi terenul agricol pentru ea. Iar bradul ar trăi minunat în pădure fără a fi atins de om. Și chiar dacă sunt plantați în terenuri special amenajate, oricum afacerea cu brazii vine dintr-un capriciu uman. De ce să nu ne reconsiderăm necesitățile pentru a trăi sustenabil? De ce să irosim terenurile pentru a crește brazi pentru Crăciun, pe care să-i ținem 2 săptămâni în casă și să nu aducă nici un folos, nici nouă, nici mediului, în loc să le folosim rațional, pentru a scădea din cele 8,8 milioane de oameni care mor anual de foame?
Și da, nu afirm că bradul de plastic ar fi soluția, pentru că într-adevăr producerea acestora dăunează stratului de ozon, ca și producerea multor obiecte din plastic. Dar totuși, un brăduț de plastic poate fi împodobit 30 de ani la rând, și dacă punem alături 30 de brazi tăiați în fiecare an cu unul pentru 30 de ani, putem alege din două opțiune rele una mai puțin rea. Altă soluție ar fi bradul în ghiveci, care poate fi plantat după ce e ținut în casă pentru plăcerea estetică...
 Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, eu nu pun bradul la același nivel de suferință cu animalul, fiindcă bradul nu poate să sufere când e tăiat, în sensul durerii, însă mediul suferă din cauza lipsei bradului, și locul acestuia este în pădure, și el poate trăi bine mersi  100 de ani acolo, aducând folos și ecosistemului, și omului. Ce folos vă aduce bradul în sufragerie timp de 2 săptămâni? În sens de folos vital, nu estetic. Și dacă, totuși, e atât de necesară prezența acestuia pentru atmosferă și tradiție, poate fi improvizat în orice mod, cât mai creativ posibil.
  Cu privire la încălțămintea din piele și hainele de blană, eu, vegetariană fiind, încerc să le folosesc cât mai puțin posibil și nu  profit, precum alții o fac intenționat, de pe urma animalelor tăiate. Spre exemplu nu-mi iau haine de blană din capriciu și lux; nu cumpăr cosmetică testată pe animale; nu cumpăr încălțăminte de piele decât de la second hand-uri, respectiv aceasta poate fi considerată gunoi fiindcă nu o iau de la producător și nu încurajez înjunghierea animalelor pentru fabricarea acesteia, pur și simplu în timpul iernii e o necesitate vitală și chiar nu am altă opțiune. 
  Și oricum, vegetarianismul este un mod de viață, dacă alegi să trăiești așa, încerci să fii rezonabil și faci tot ce-ți este în putință ca să provoci cât mai puțină suferință ființelor vii, ca să dăunezi cât mai puțin mediului, și acest fapt nu se limitează doar la mâncarea animalelor ci și la multe alte acțiuni legate de armonia om-natură, spre exemplu tăierea brazilor, care nu are nici o justificare logică dacă e să o privim din prisma necesităților vitale, pentru supraviețuire.
 Și în încheiere, cu drag, un citat de Alice Walker: "Animalele trăiesc din rațiunile lor proprii. Ele n-au fost create pentru oameni, așa cum negrii n-au fost creați pentru albi, sau femeile pentru bărbați."

Sărbători cât mai fericite vă doresc, să încercăm cât mai puțin să dăunăm lumii în centrul căreia trăim :).








Un comentariu: