Ana a citit textele după care Dumitru a făcut câteva observaţii.
Am avut aceeaşi senzaţie ca atunci când Mariana Starciuc a citit o piesă cu două personaje, iar Dumitru a scos unul dintre ele, motivând că replicile personajului masculin erau de carton. Şi a ieşit un monolog în adevăratul sens al cuvântului. Tot aşa s-a întâmplat în cazul unui text de-al lui Artiom Oleacu, pe care l-a răsturnat cu susul în jos şi a ieşit un poem foarte fain.
Ana avea vreo zece texte şi ceea ce m-a surprins a fost că, pe lângă tăieturile precise pe care le-a făcut, Dumitru a venit cu ideea că textele ei pot fi privite ca un poem mai mare, iar cum a ieşit o să vedeţi cât de curând. În orice caz, Dumitru e unul dintre cei mai empatici cititori pe care mi-a fost dat să-i văd. Are ceva din apucăturile de chirurg meseriaş.
Dat fiind faptul că nu mai ştiu cum să împac lumea îl las pe Dumitru să aleagă ziua şi ora în care se va ţine cenaclul, pentru că sunt sigur că se va ţine şi aşa.
Ca să nu sară toţi pe mine şi Doamne fereşte (pentru că aşa se întâmplă de cele mai multe ori) pe Dumitru Crudu, voi spune doar atât: la biblioteca Ştefan cel Mare ne găzduieşte un maestru.
În zilele ce urmează voi anunţa tot pe blogul Noilor Barbari când se ţine următoarea şedinţă, dar şi pe blogul lui Dumitru Crudu, bănuiesc. http://bibliotecastefancelmare.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu