/must care pișcă de limbă//
o dimineață de toamnă-iarnă în care se căută cu ambele extremităţi înghețate de ea e -2 și genunchii nu simt alți genunchi merge spre un cineva cu ceața perversă din plămâni depărtarea sugrumă ca strugurii înainte de a deveni must care pișcă de limbă anotimpul ăsta necunoscut precum gara care așteaptă vidul cu flori cât un tăiș de cuțit în mână ștergând geamul autobuzului din care va coborâ peste 5 metri cu tot cu umbră
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
*** Da…a fost copil si Lenin… Da…a fost si el scolar… Si-n ghiozdanul lui pe vremuri A purtat abecedar! A rostit cuvintul mama Si ...
-
O viaţă de om cât vremea de mare… Bogdan ISTRU Un ceai şi o coajă de pâine Ruga să-i aducă, grăbit. La masă-ntre cărţi adân...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu