Victor COBZAC

JURNAL 2 aprilie, orele 6.00

sunt în picioare de vreo jumătate de oră, o deprindere din armata sovietică mai apoi anii de studenție mi-au creat un regim de la care rar când mă abat, doar dacă rămân să dorm la cineva din prieteni, ceia ce se întâmplă rar de tot. Am însușit că în mănăstirea streină nu vii cu legile tale. Indiferent de e sărbătoare sau zi de lucru . Două ceasornice, unul de pe perete și altul pe noptieră se întrec pe două voci, care mai de care. Telefonul mobil, dacă m-a scăpat din casă afară, are de interpretat una și aceeași melodie de sute de ori până când îl aud din grădină și vin să-i închid gura. Prima ce fac... hrănesc 24 de guri, mama și douăzeci și trei de copilași, unsprezece maturi și doisprezece, cu zece zile în urmă, au împlinit o lună. De la două nașteri. De ziua mea un coleg mi-a dăruit o iepuroaică și n-am putut s-o sacrific, m-a făcut gospodar. Varză, morcovi, cartofi, mere și o franzelă ruptă bucățele intră în meniul zi de zi, peste o oră le mai umplu ieslea cu fân, de vreo săptămână le mai adaug și iarbă proaspătă. De două ori pe zi, eu pot să mănânc odată, ei... nu! Ceaiul sau cafeaua de dimineață sunt o problemă, dacă am cu cine mai luăm și câte un păhăruț cu vin, la o coadă de ceapă cu brânză de oi, un miez de nucă. Dacă nu țin piept până se lasă seara. Am pus pe araci ultimele tufe de vie, am curățat și câțiva copaci de măr și păr. Într-un copac de pere, la care i-am scurtat două ramuri am altoit pentru prima dată cinci crenguțe de alt soi de pere, dă doamne să se prindă măcar una, mizez pe toate cinci. Așa trec de ora mesei iar la cină eu sunt bucătarul, la bucătărie mă simt ca peștele în largul mării. Pentru astăzi am înăbușit niște pârjoale într-un sos de ceapă, morcovi, mărar, pătrunjel, piper, sare după gust. Fiecare clipă liberă la calculator, mai pun niște gânduri pe hârtie. Încerc să schimb penelul pe pană ca mai apoi să mă întorc și cele scrise să le trec în pânză. Mai trec cu camera de luat vederi pe malul iazului din Ungheni, prin grădină, nu există zi fără un cadru fotografic. După ultimele știri de la PRO TV am privit Emisiunea ”Românii au talent”, am mai chinuit un petec de hârtie și după orele unu noaptea am îmbrățișat pentru câteva ore perna care mai păstra mirosul celei care a dormit lângă mine nici nu mai țin minte când ultima dată. Astăzi m-a apelat la telefonul mobil, n-am reușit să-i spun multe. Ne vedem la PAȘTI.