Maria IVANOV

 

TIGAIA

 

Gunoiștea se afla pe un deal abrupt.

 Din vârful dealului și până la poalele acestuia,

 căutam căni, pahare, farfurii, tacâmuri, tigăi.

 La balta de peste drum, le spălam bine,

apoi, începeam  a pregăti câte trei feluri de mâncare.

Învârteam plăcinte din glod, puneam la scurs, într-o băsmăluță,

 un boț de brânză, la fel din glod.

Dacă ne lipsea ceva, trimiteam, imediat,

bărbatul uneia dintre noi (de obicei, erau frații noștri) la piața,

 care era la o aruncătură de băț, ca să cumpere elementul lipsă.

Nu eram niciodată sigure că va reveni anume cu ceea ce i-am cerut,

dar eram ferm convinse că nu se va întoarce cu mâna goală.

Odată cu venirea vacilor în sat, trebuia să ne întoarcem și noi acasă, iar toate instrumentele jocului de-a familia, le ascundeam într-o groapă,

pe care o acopeream cu un braț de iarbă.

Într-o noapte tabăra adversară din satul vecin, au cotropit gunoiștea și noi

Ne-am retras la bunica mea, care era foarte ospitalieră,

 ne primea și la joacă, și la masă, și la somn

 pe toată gașca din mahala.

Într-una din zilele în care ne jucam la ea în curte, bunica ne-a servit cu cartofi prăjiți

Pe care i-a făcut în tigaia pe care noi am găsit-o la gunoiștea din sat. Și pe care tot acolo am și lăsat-o când a năvălit peste noi gașca din satul vecin.

Mă uitam cu ochii holbați la bunica dându-mi seama că nu înțelegeam totul până

la capăt.