TIGAIA
Gunoiștea se afla pe un deal abrupt.
Din vârful
dealului și până la poalele acestuia,
căutam căni,
pahare, farfurii, tacâmuri, tigăi.
La balta de
peste drum, le spălam bine,
apoi, începeam
a pregăti câte trei feluri de mâncare.
Învârteam plăcinte din glod, puneam la scurs, într-o
băsmăluță,
un boț de
brânză, la fel din glod.
Dacă ne lipsea ceva, trimiteam, imediat,
bărbatul uneia dintre noi (de obicei, erau frații
noștri) la piața,
care era la o
aruncătură de băț, ca să cumpere elementul lipsă.
Nu eram niciodată sigure că va reveni anume cu ceea ce
i-am cerut,
dar eram ferm convinse că nu se va întoarce cu mâna
goală.
Odată cu venirea vacilor în sat, trebuia să ne întoarcem
și noi acasă, iar toate instrumentele jocului de-a familia, le ascundeam într-o
groapă,
pe care o acopeream cu un braț de iarbă.
Într-o noapte tabăra adversară din satul vecin, au
cotropit gunoiștea și noi
Ne-am retras la bunica mea, care era foarte
ospitalieră,
ne primea și la
joacă, și la masă, și la somn
pe toată gașca
din mahala.
Într-una din zilele în care ne jucam la ea în curte,
bunica ne-a servit cu cartofi prăjiți
Pe care i-a făcut în tigaia pe care noi am găsit-o la
gunoiștea din sat. Și pe care tot acolo am și lăsat-o când a năvălit peste noi
gașca din satul vecin.
Mă uitam cu ochii holbați la bunica dându-mi seama că nu înțelegeam totul până
la capăt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu